Vreţi cu toţii să fiţi evlavioşi? Ştiu că vreţi. Eu de aceea trăiesc, pentru ca voi să fiţi evlavioşi, de aceea am umblat pe acest drum greu care a fost viaţa mea. Vreau să vă văd pe toţi că sunteţi evlavioşi. Vreau să existe la Tambov o mică turmă a lui Hristos, care chiar dacă este mică, este autentică şi puternică.
Aşadar să fiţi evlavioşi. Dar pentru ca omul să fie evlavios, trebuie să ştie ce drum să urmeze pentru a ajunge la evlavie. Trebuie să ştie ce este evlavia creştină autentică. Apostolul Iacov, în epistola lui sobornicească, spune următoarele: Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii (Iacov 1, 27). „Să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii”. Trebuie să ne gândim bine la aceste cuvinte.
Ce înseamnă „să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii”? Cum ne molipseşte lumea? De cine trebuie să ne păzim? Sfânta Scriptură vorbeşte mult despre păcatele lumii. Despre cum oamenii murdăresc pământul cu sânge. Ştiţi că de nenumărate ori oamenii murdăresc pământul cu sânge şi că mereu, în toate epocile, au încercat să se nimicească unii pe alţii. Dar niciodată nu s-a vărsat atâta sânge ca în epoca noastră.
Nu este acesta cel mai rău lucru, nu înseamnă călcarea legii iubirii pe care ne-a dat-o Hristos? Pământul se murdăreşte de sângele vărsat de oameni.
Este careva dintre noi eliberat de acest păcat?
N-am participat şi noi la măcel? Unul într-o măsură mai mare, iar altul într-o măsură mai mică, dar cu toţii suntem vinovaţi. Ce a provocat acest război înfricoşător? Mândria unui popor care a considerat că este superior altora, cârmuitorii lui care s-au lepădat de Legea lui Hristos şi au aşezat în locul ei legea violenţei.
Dar şi în inima fiecăruia dintre noi nu există, chiar şi într-o mică măsură, aceleaşi dispoziţii păcătoase? Cu siguranţă există. Cu siguranţă cu toţii suntem vinovaţi, fiindcă suntem departe de a păzi pe deplin Legea lui Hristos în legătură cu dragostea dintre noi. Mândria, ura şi dispreţuirea oamenilor se cuibăresc în inima fiecăruia dintre noi.
O altă necurăţie care există în lume, foarte mare, despre care ne vorbeşte Sfânta Scriptură, este desfrânarea şi adulterul. Sunt cele care molipsesc inima omului cu pofte trupeşti. Puţini dintre voi aţi citit Vechiul Testament, iar dacă l-aţi fi citit, v-aţi fi înfricoşat văzând cum numeşte Sfânta Scriptură această poftă trupească necurată. V-aţi fi înfricoşat văzând cu câtă asprime pedepsea Legea lui Moise adulterul, fiindcă după această lege cei ce săvârşeau adulter erau ucişi cu pietre.
Şi ce se întâmplă acum? Există şi astăzi aceeaşi severitate în această problemă? Sunt cumva puţini cei care fac astăzi adulter, chiar şi între creştini, spre ruşinea noastră?
Dar Apostolul Pavel spune clar că adulterii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură vorbeşte despre desfrânare, vorbeşte şi despre cei care provoacă stricăciunea, şi despre cei cărora le-o provoacă. Puţini sunt astăzi cei care încearcă să provoace stricăciunea? Puţini sunt cei care cedează ispitei?
Cei de care trebuie să ne ferim, oamenii stricaţi, sunt cei care ne îndepărtează de calea lui Hristos. Trebuie să ne ferim de a avea comuniune cu ei, să fim cu luare aminte să nu ne molipsim de la ei, să ne fie teamă şi să stăm departe de ei. Sunt mulţi asemenea oameni. Sunt peste tot în jurul nostru.
Rădăcina amară nu o constituie doar acei oameni despre care v-am vorbit mai devreme. Sunt şi cei care se rup pe ei de unitatea credinţei, hulitorii, cei ce trăiesc cu poftele lor păcătoase şi batjocoresc Crucea lui Hristos, aşa cum fac diferiţi eretici. Ereticii sunt cei care se rup pe ei de unitatea credinţei. Şi sunt şi multe alte lucruri de care trebuie să ne păzim. Trebuie să spun că ne vatămă mult cărţile care conţin patima trupească, după cum ne vatămă şi fotografiile şi imaginile neruşinate. Şi în operele unor filozofi sunt lucruri care ne pot vătăma.
Să ne ferim deci de vorbirea de rău, de osândire şi de calomnie. Să ne ferim de neruşinarea care există peste tot în jurul nostru. Nu vedeţi peste tot pe străzi femei pe jumătate dezbrăcate? Nu e asta neruşinare? Nu e o necurăţie atunci când o femeie creştină ia parte la asta? Cu siguranţă că da. Ascultaţi ce-i spune Apostolul Pavel ucenicului său, Timotei, despre cum trebuie să se îmbrace femeile: Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu (I Timotei 2, 9-10).
Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei, Cuvinte despre credinţă şi adevăr, Editura Egumeniţa