Domnul a zis: „Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Μatei 22, 36‑40).
Oare împlinim noi această poruncă? Și totuși, Domnul stăruie! Evreii aveau în toată Palestina un singur templu, în Ierusalim. Să ne închipuim că și în Grecia ar exista o singură biserică, în Atena. Iar tu pornești din Alexandroupoli, ca să duci darul tău la altarul bisericii. Ajungând la ușă, îți aduci aminte că un semen de‑al tău, poate tocmai din orașul din care ai pornit, are ceva împotriva ta.
Este porunca Domnului să lași darul tău la ușa bisericii, să te întorci la Alexandroupoli, să‑l cauți pe fratele tău, să te împaci cu el, și abia apoi să revii la altar și să aduci darul tău Domnului (v. Matei 5, 23‑24).
Sfântul Ioan Gură de Aur: „Minunați‑vă de bunătatea lui Dumnezeu, minunați‑vă de marea și nemăsurata Sa iubire de oameni. El nu a spus: «Adu‑ți mai întâi darul, și apoi caută‑l pe fratele tău», ci a zis: «Chiar dacă jertfa a început deja, lasă darul tău înaintea altarului, mergi, caută‑l pe fratele tău, împacă‑te cu el, și abia apoi Îmi vei aduce darul!»
El disprețuiește cinstea și darul pe care îl aduci, în fața dragostei de aproapele. Ca să arate că iubirea ta față de aproapele este cea mai mare jertfă pentru El; iar fără aceasta nu primește nici darul ce îl oferi.” Fără împăcare , nu primește nici măcar mucenicia!
Preotul Saprichie, în ceasul în care pătimea pentru Hristos, a refuzat să‑l ierte pe prietenul său, Nichifor, și Domnul nu a primit mucenicia lui. Sfântul Apostol Pavel spune: „Ci în toate înfăţişându‑ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu (…) în îndelungă‑răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefăţarnică” (II Corinteni 6, 6).
Arhim. Vasilios Bacoianis, Mă calci pe nervi! Despre mânie şi cum să o biruim, Editura De suflet