Noi, creştinii, avem datoria morală de a citi Sfintele Scripturi şi de a medita la cuvintele dumnezeieşti cuprinse în paginile lor. Biblia este Cartea cărţilor, care ne învaţă să trăim în adevăr şi nu în iluzie şi înşelăciune, drept pentru care trebuie să o privim ca pe „Cuvântul lui Dumnezeu care lucrează în cei ce cred” (cf. I Tes. 2, 13). Citind-o cu evlavie, inimile noastre vor înţelege bine ce vrea să ne spună Dumnezeu şi vor fi mişcate de har pentru a îndeplini cuvântul Său dumnezeiesc.
Credincioşii care doresc să citească Sfânta Scriptură nu trebuie să facă greşeala de a o citi de la început până la sfârşit, pentru că textele Bibliei au fost puse împreună în scop didactic, sau pentru o cale gradată de înţelegere. Un creştin începător trebuie să pornească de la o Evanghelie simplă ca aceea a lui Marcu pentru o primă întâlnire cu persoana lui Hristos; apoi, aceea a lui Ioan îl va face să pătrundă mai mult taina lui Hristos. După aceea ar fi bine să citească Faptele Apostolilor pentru a putea înţelege cum este trăită Evanghelia în comunitate şi în istorie. Apoi să citească prima epistolă a Sfântului Pavel către Corinteni, unde se vede pe viu o comunitate creştină, rod al evanghelizării. Numai atunci poate trece la Vechiul Testament, la formarea poporului ales, citind Ieşirea şi apoi Deuteronomul. La sfârşit, Leviticul, cartea lui Iezechiel, Apocalipsa, scrieri care pot fi înţelese numai de cei ce au parcurs întregul drum de cunoaştere a Bibliei. Chiar şi Facerea trebuie abordată cu cineva iniţiat, din cauza dificultăţii de a înţelege anumite pagini cu criteriile noastre. Indiferent care este ordinea citirii, important este să citim.
Lecturii Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să-i urmeze meditaţia, adică să ne întrebăm ce vrea să spună Sfântul Duh în acele cuvinte şi să ne lăsăm pătrunşi de acestea, pentru a înţelege ce doreşte Dumnezeu de la noi. Dacă vrem să fim mai puternici decât răul, trebuie să ne fixăm zilnic o perioadă de timp pentru a citi un fragment din Sfânta Scriptură. Apoi, trebuie să ancorăm Cuvântul lui Dumnezeu în inima noastră şi să ne străduim a-l trăi în timpul zilei, mai ales în momentul încercării. A ancora Cuvântul lui Dumnezeu în inimă înseamnă a impregna cu acesta întreaga viaţă în aspectele ei determinante, precum şi în cele aparent nesemnificative. Cuvântul devine motor şi orientare a existenţei, grilă sigură pentru a interpreta evenimente personale şi exterioare, pentru a înţelege prezentul şi a fi călăuză pentru viitor. Ucenicul lui Hristos devine, astfel, un membru al Împărăţiei mesianice din Biblie.
Sfânta Scriptură trebuie citită zilnic. E bine să o punem la vedere ca să ne stimuleze să citim şi să ne rugăm. Ea nu este o carte de ţinut pe un raft al bibliotecii sau în fundul unei cutii, ci un obiect sacru, cel mai preţios dintre toate. Aşezată pe un suport care s-o pună în valoare, în centrul casei, ne invită să o folosim în fiecare zi, ca pe o apă care astâmpără setea, ca pe o hrană care îi satură pe credincioşi. Păstrând un contact mai intens şi frecvent cu Cuvântul lui Dumnezeu, vom lăsa să acţioneze în noi forţa sa regeneratoare şi vindecătoare.
Sfânta Scriptură vindecă sufletul de insensibilitate, concentrează mintea risipită în gânduri multiple şi îi îngăduie să aducă roadele virtuţii. Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, lectura Bibliei este „o convorbire cu Dumnezeu” şi, prin acest fapt, ea oferă tuturor celor ce o practică o mângâiere duhovnicească. Scriptura, afirmă el, e „un adevărat rai al desfătărilor, superior şi preferabil celui dintâi, căci Dumnezeu nu l-a sădit pe acesta pe pământ, ci în sufletele credincioşilor”. Adăpându-ne din izvorul acestui rai duhovnicesc, ne vom elibera de tirania poftelor şi, cu sufletul curat, vom înainta pe calea desăvârşirii morale.
IPS Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, Să citim Scripturile Dumnezeieşti,
în “Credinţa Străbună”, An XXII, nr. 9 (318), septembrie 2012
SĂ CITIM SCRIPTURILE DUMNEZEIEŞTI