Era un om numit Azaria în Clysma, mai-marele așa-numiților ducatori, fiind prieten al nostru și cunoscut. Acesta avea un fiu numit Moise. Acest Moise de la vârsta copilăriei a fost suferind. Când tatăl lui a murit acum cinci ani, bun creștin fiind, aflându-se liber, Moise, rătăcindu-se de la credința lui Hristos, s-a lepădat de ea. Apoi fiind mustrat de unii dintre concetățenii săi, iarăși s-a făcut creștin și, după puțină vreme, iarăși a tăgăduit credința noastră și aceasta făcând-o de multe ori, era mustrat de concetățenii lui. Cu vreun an în urmă, venind eu, l-am aflat pe el apostat. Și ca un prieten vechi al lui și al tatălui lui, l-am mustrat și l-am povățuit ca pe unul care făgăduise de multe ori credința lui Hristos. Atunci, suspinând Moise, zice către mine:
„Și ce pot eu să fac, doamne, că ori de câte ori mă întorc și mă fac creștin, cumplit mă tulbură demonul și eu iarăși mă fac apostat, fiindcă astfel mă lasă în pace. Dar de multe ori mi s-a arătat mie duhul și mi-a poruncit mie, zicând: «Nu te închina lui Hristos și nu te voi supăra, nu-L mărturisi pe El Dumnezeu și Fiu al lui Dumnezeu și nu mă voi apropia de tine, nu te împărtăși și nu te voi tulbura, nu te pecetlui și te voi iubi».”
Acestea le-am auzit eu nu numai de la Moise, ci se pare că nenorocitul a încredințat aceleași lucruri și altor frați ai noștri, care sunt vrednici de crezare.
Să audă Biserica lui Hristos și să se veselească. Să asculte acestea copiii creștinilor și să dănțuiască și fără încetare să le păzească. Să audă acestea fiii necredincioșilor și să se rușineze. Să audă cei care nu îl mărturisesc pe Hristos Dumnezeu și să se rușineze că, de vreme ce demonii mărturisesc unele ca acestea, necredincioșii îl hulesc pe Hristos mai presus de demoni. Demonii se cutremură de crucea lui Hristos, iar acești demoni în trup își bat joc de cruce. Și adeseori demonii sunt nimiciți de chipul crucii.
Sfântul Anastasie Sinaitul, Povestiri duhovnicești, Editura Doxologia, 2016