Această spovedanie a ta mi-a adus bucurie în suflet fiindcă S-a bucurat Dumnezeu și Îngerii Săi care o așteptau din clipă în clipă. Ai reușit să-l rușinezi pe diavol care se bucură nespus de mult atunci când cineva își ascunde gândurile față de părintele său duhovnicesc.
Fiul meu, îți doresc să pui început bun și să petreci întru trezvie. Să nu te rușinezi deloc de mine. Să nu mă socotești un om, ci un reprezentant al lui Dumnezeu. Toate ale tale să mi le mărturisești, chiar și atunci când gândul îți spune ceva despre mine fiindcă eu cunosc înrâuririle diavolești și știu cum îl războiesc pe om.
Fiii duhovnicești au inimă simplă și dacă le vin gânduri rele, aceasta se datorează răutății diavolului și egoismului fiului duhovnicesc care e lăsat să cadă în astfel de gânduri împotriva persoanei starețului, pentru a se smeri și mai mult. Pentru aceasta să nu te necăjești, căci eu întotdeauna mă voi bucura atunci când îmi vei vorbi cu sinceritate, fiindcă fără spovedanie curată nu este cu putință să se facă vreo sporire duhovnicească.
Așadar, fiul meu, să nu ai nicio grijă, căci povara ta am luat-o eu. Singurul lucru pe care te rog să-l faci este să te liniștești. Te implor, liniștește-te! Toate îți sunt iertate cu spovedania pe care o faci. Satana a observat care este caracterul tău și te chinuiește fără să se întâmple ceva serios. Tot ceea ce îmi scrii, adică gândurile care te chinuiesc, sunt meșteșugire a celui viclean ca să te arunce în deznădejde. Toate cele care s-au săvârșit aruncă-le în adânc ca să se piardă. De acum începe o viață nouă. Dacă cugeți aceleași, să știi că vei ajunge bucuria demonilor. De aceea, te rog ca numai să faci ascultare de mine.
Spovedania ta le-a iertat pe toate, pentru aceasta nu scoate la iveală chitanțe vechi care au fost achitate. Nu zgândări rana din pricina căreia ai suferit atâtea. Meșteșugire a diavolului este ca atunci când se întâmplă ceva și omul se mâhnește, el să aducă îndată o mulțime de gânduri de îndreptățire astfel încât să-l arunce pe sărmanul om într-o furtună cumplită și să-l afunde în adânc. În învălmășeală se bucură vulpea. Iar când trece furtuna, omul vede că era să se înece într-o lingură de apă.
Sursa: Arhimandritul Efrem Filotheitul, Povețe părintești, tradusă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2015