Pentru ce să mă rog Ţie, ce să cer eu de la Tine? Căci Tu toate le vezi, toate le ştii.
Uită-te în sufletul meu şi dă-i ceea ce îi e de trebuinţă. Tu, care pe toate le-ai răbdat, care toate le poţi, toate le înţelegi. Tu, care L-ai învelit pe Prunc în iesle şi cu braţele Tale L-ai luat de pe Cruce, Tu singură ştii toată înălţimea bucuriei, toată greutatea durerii. Tu, care ai primit spre înfiere tot neamul omenesc, caută şi la mine cu grijă de mamă.
Din umbrele păcatului adu-mă la Fiul Tău. Văd lacrima ce a udat chipul Tău. Aceasta peste mine Tu ai vărsat-o, fie ca ea să spele urmele greşelilor mele. Iată-mă, am venit, stau şi aştept răspunsul Tău. O, Maica lui Dumnezeu! O, Cea întru-tot-cântată! O, Stăpână! Nimic nu cer, stau numai înaintea Ta. Numai inima mea, sărmana inimă omenească, istovită de dorul după dreptate, o arunc la preacuratele Tale picioare, Stăpână! Dăruieşte tuturor celor ce Te cheamă, să ajungă prin Tine la ziua cea veşnică şi faţă către faţă Ţie să Ţi se închine.