Sfinţeşte-mă prin tainele Tale, luminează-mi gândirea prin cunoaşterea Ta, fa să răsară nădejdea Ta în inima mea, si învredniceşte-mă să-Ți cer aceasta în rugăciunea dinăuntrul meu, Dumnezeule şi Tată al meu, Stăpânul vieţii mele. Aprinde facla Ta înăuntrul meu, revarsă în mine ce-i al Tău, ca să uit ce-i al meu. Pune în mine constrângerea minunării de Tine, ca să fie mai tare decât constrângerea firii.
Stârneşte în mine vederea tainelor Tale ca să pot simţi ce a fost sădit în mine la Sfântul Botez. Ai aşezat în mine o Călăuză; fa ca Ea să mă facă să văd slava Ta în toată vremea.
M-ai făcut lumină şi sare a lumii; fie să nu mă fac piatră de poticneală pentru tovarăşii mei. Am ieşit din lume; să nu-mi întorc nicicând privirea spre ea şi spre cele de care m-am lepădat când m-am făgăduit Ţie. Pune un dulce frâu pe inima mea, ca simţurile mele să nu mai privească în afara căilor Legii Tale. Îmbracă pornirile mele pe corabia pocăinţei, ca să pot sălta în ea trecând marea acestei lumi până ce voi ajunge la limanul nădejdii Tale. Prin aducerea-aminte de Tine gândirea mea să se întărească în ispitirile mele. Prin strălucirea cunoaşterii Tale luminează calea întunecată dinaintea mea.