Se spunea pentru un frate care a venit la Schetia, ca să vadă pe avva Arsenie, că venind la biserică, se ruga clericilor, ca să se întâlnească cu avva Arsenie. Deci i-au zis lui: odihnește-te puțintel, frate, și-l vei vedea. Iar el a zis: nu gust nimic de nu mă voi întâlni cu el. Au trimis dar un frate ca să-l ducă, că era departe chilia lui (chilia avvei Arsenie era la circa 50 km de Schetia). Și bătând în ușă, au intrat amândoi și închinându-se bătrânului, au șezut tăcând. Deci a zis fratele cel de la biserica Schetiei: eu mă duc, rugați-vă pentru mine! Iar fratele cel străin neaflând îndrăzneală către bătrânul, a zis fratelui: vin și eu cu tine. Și au ieșit împreună. L-a rugat însă fratele cel străin zicând: ia-mă și la avva Moise cel din tâlhari. Și venind ei la acela, i-a primit cu bucurie și găzduindu-i, i-a slobozit. Și i-a zis fratele cel ce-i ducea: iată, te-am dus la cel străin și la egiptean; care dintr-amândoi ți-a placut ? Iar el răspunzând, a zis: mie, astădată, egipteanul mi-a plăcut. Și auzind unul din părinți acestea, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: Doamne, arată-mi lucrul acesta, că unul fuge pentru numele Tău, iar altul îmbrățisază pentru numele Tău. Și iată i s-au arătat două corăbii mari pe râu și a văzut pe avva Arsenie și pe Duhul lui Dumnezeu plutind cu liniște într-una; iar avva Moise și îngerii lui Dumnezeu plutind în alta, și îl hrăneau pe el cu faguri de miere (ne aflăm în prezența unui foarte important text de spiritualitate, care definește cele două principale căi spirituale din tradiția creștină: pocăința cu întristare, cu mâhnire și pocăința cu bucurie; unul fuge pentru Dumnezeu, iar celălalt îmbrățisează pentru Dumnezeu; la fel de important este însă faptul că aceste două căi nu se exclud una pe alta).
Patericul, Ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 22