Rugăciunea este un dialog. Ea include nu doar actul de a ne întoarce către Dumnezeu, ci şi răspunsul lui Dumnezeu însuşi. Precum în fiecare dialog, în rugăciune este important nu doar să vorbeşti şi să te exprimi, ci şi să asculţi răspunsul. Răspunsul lui Dumnezeu nu vine întotdeauna în chip direct în acele minute când te rogi; uneori este dat mai târziu. De exemplu, uneori îi cerem lui Dumnezeu ajutor imediat, dar acesta nu vine decât după câteva ore sau zile. Dar înţelegem că acest lucru s-a petrecut fiindcă I-am cerut la rugăciune lui Dumnezeu să ne ajute.
Prin rugăciune putem afla foarte multe despre Dumnezeu. Atunci când ne rugăm, este foarte important să fim pregătiţi pentru ceea ce Dumnezeu ne dezvăluie; dar El se poate dovedi a fi altfel decât ne imaginam noi. Adesea, facem greşeala de a ne apropia de Dumnezeu cu propriile noastre idei despre El, iar aceste idei ne pot ascunde adevăratul chip al Dumnezeului cel Viu, pe care numai Dumnezeu însuşi ni-L poate descoperi.
Adesea oamenii creează în propria minte un fel de idol şi se roagă acestui idol. Acest idol mort, creat artificial, devine un obstacol sau o barieră între Dumnezeul cel Viu şi noi, oamenii. „Făureşte-ţi un chip fals al lui Dumnezeu şi încearcă să i te rogi. Făureşte-ţi un chip al unui Judecător nemilostiv şi crud, şi încearcă să i te rogi cu încredere şi iubire”, remarca Mitropolitul Antonie de Suroj.
Astfel, ar trebui să fim pregătiţi ca Dumnezeu să Se dezvăluie ca fiind diferit faţă de cum ni L-am imaginat. Prin urmare, atunci când vrei să te rogi, trebuie să abandonezi toate imaginile pe care le produc imaginaţia şi fantezia omenească.
Răspunsul lui Dumnezeu poate veni în chipuri diferite, dar rugăciunea nu rămâne vreodată fără răspuns. Dacă nu auzim un răspuns înseamnă că ceva nu este în regulă cu noi; înseamnă că nu ne-am acordat suficient la modul corect de a-L întâlni pe Dumnezeu.
Există un instrument numit acordor, folosit pentru acordarea pianului. Acest dispozitiv emite nota LA. Corzile pianului trebuie să fie încordate astfel încât sunetul pe care-l produc să fie conform cu sunetul acordorului. Atât timp cât coarda LA nu este suficient de întinsă, oricât de mult ai lovi clapele, acordorul va rămâne tăcut. Dar în clipa în care coarda ajunge la gradul necesar de tensiune, acordorul – o bucată de metal neînsufleţită – va începe deodată să sune. După ce a acordat coarda LA, maestrul poate apoi configura acest LA şi la celelalte octave (la pian, fiecare clapă atinge mai multe corzi, creând un sunet special „ambiental”). Apoi el poate identifica notele SI, DO, şi aşa mai departe, octavă după octavă, până ce în sfârşit întregul instrument va fi configurat conform acordorului.
Astfel trebuie să facem şi la rugăciune. Ar trebui să ne acordăm la voia lui Dumnezeu, armonizându-ne întreaga viaţă – toate corzile sufletului nostru – cu voinţa Lui. Atunci când ne ajustăm viaţa la Dumnezeu, când învăţăm să împlinim poruncile Sale, când Evanghelia devine legea noastră morală şi spirituală şi când învăţăm să trăim conform poruncilor lui Dumnezeu, atunci abia începem să simţim cum sufletul răspunde prezenţei lui Dumnezeu în rugăciune, aşa cum un acordor răspunde la o coardă perfect întinsă.
Episcop Ilarion Alfeyev