„Nu ne îngăduim să fim fără îndrumător şi cârmuitor”, spunea Sfântul Grigorie Teologul. El socotea, dimpotrivă, o decădere să nu ai în viaţă un îndrumător duhovnicesc. Egocentrismul nostru ne face să-l trecem cu vederea pe duhovnic şi să ne trasăm singuri calea duhovnicească pe care o avem de urmat. Însă este cu putinţă să înaintăm duhovniceşte când îl dispreţuim pe părintele nostru duhovnicesc, pe reprezentantul lui Hristos? Când ne sprijinim pe egocentrismul nostru?
Nimeni nu este fără de greşeală, nimeni nu este desăvârşit, deci în tot momentul suntem în primejdie să cădem în înşelăciune şi să facem greşeli. Toţi suntem aşa, şi avem mereu nevoie de sfaturi, chiar şi sfinţii. Amintiţi-vă că Sfântul Atanasie cel Mare era povăţuit de ucenicul său, Pavel cel Simplu. Şi Apostolul Pavel, în timp ce era stăpân văzător cu duhul, patriarh, primea sfaturi de la fiii săi duhovniceşti (v. Fapte 19, 28-32 şi Fapte 21,17-27).
Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Duhovnicul și spovedania, Editura de Suflet, București 2012, pp. 89-90