Biruința lui Hristos este singura biruință întru care se poate bucura întreaga lume, chiar de la începuturi până la sfârșit. Oricare altă biruință de pe pământ a deosebit și încă îi deosebește pe oameni, unii de alții. Atunci când un împărat pământesc câștigă o victorie asupra altui împărat, unul dintre ei se bucură, iar celălalt se plânge. Atunci când omul iese biruitor asupra vecinului său, sub un acoperiș este cântare, iar sub celălalt este plângere. Nicio izbândă de bucurie de pe pământ nu este lipsită de otrava răutății: biruitorul obișnuit, de pe pământ, se bucură atât prin râsul său, cât și prin lacrimile dușmanului său biruit. El nici nu vede cum lovește răul prin mijlocirea bucuriei.
Biruința lui Hristos este plină de taine; dar în același timp este descoperită și întregii omeniri, celor vii și celor morți. Este o biruință plină de dar, tămăduitoare și mântuitoare pentru vecii vecilor. Această biruință aleasă mântuiește oamenii de rău și îi face fără de păcat și fără de moarte. Nemurirea fără lipsirea de păcat ar însemna doar lărgirea puterii răului, dar nemurirea dimpreună cu lipsa de păcat aduce bucuria fără de margini și îi face pe oameni frații îngerilor minunați ai lui Dumnezeu.
Cine nu s-ar bucura întru biruința Domnului nostru Iisus Hristos? El nu a fost biruitor pentru El, ci pentru noi. Biruința Lui nu L-a făcut pe El mai mare, sau mai viu, sau mai bogat, ci pe noi ne-a făcut astfel. Biruința Lui nu este egoism, ci dragoste, nu este înșfăcare, ci dăruire. Cuceritorii pământești iau biruința asupra lor; Hristos este singurul Cuceritor care o aduce nouă. Nimeni dintre oameni nu dorește ca biruința lui să-i fie luată și dată altcuiva; numai Domnul Cel Înviat dăruiește biruința Lui cu amândouă mâinile fiecăruia dintre noi și nu este supărat, ci mai mult Se bucură atunci când noi, prin biruința Lui, ne facem biruitori – cu alte cuvinte: mai mari, mai vii și mai bogați decât am fost.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana, București