Poruncile lui Hristos par cu neputință de împlinit celui ce n-a încercat niciodată să le împlinească. De pildă, Domnul a zis: Faceți bine celor ce vă urăsc pe voi (Mt. 5, 44; Lc. 6, 27), iar tu întrebi plin de mirare: „Oare este cu putință așa ceva? Oare o astfel de poruncă nu e potrivnică firii omenești?” N-ai întreba vreodată așa ceva dacă în viață te-ai fi străduit măcar o dată să faci bine unui om care te urăște; dacă ai fi încercat, ai ști că această poruncă a Domnului este cu putință de împlinit și se potrivește cu firea omenească —în starea ei cea mai bună.
Ne povestea odată un țăran: „Între mine și vecinul meu crescuse vrajba ca niște mărăcini: nu ne puteam vedea în ochi unul pe celălalt. Odată, într-o noapte de iarnă, băiețelul meu îmi citea Noul Testament — și când a citit cuvintele Mântuitorului: Faceți bine celor ce vă urăsc pe voi, i-am strigat copilului: «Ajunge!» Toată noaptea nu am putut să dorm; mă tot gândeam cum să împlinesc această poruncă a lui Dumnezeu. Cum să fac un bine vecinului? Și, într-o bună zi, aud din casa lui plâns mare. Întrebând, am aflat că cei de la impozite îi luaseră toate vitele ca să le vândă pentru datorii. Ca un fulger m-a pătruns gândul: «Uite, ți-a dat Domnul prilej să-i faci bine vecinului!» Am dat fuga la judecătorie, am plătit impozitele pentru omul care mă ura ca pe nimeni altul și i-am adus vitele înapoi. Când a aflat asta, a umblat în jurul casei multă vreme, căzut pe gânduri. Când a amurgit, m-a strigat pe nume. M-am apropiat de gard.
— De ce m-ai chemat? — l-am întrebat.
Drept răspuns, a izbucnit în hohote și, fără a fi în stare să rostească vreun cuvânt, a plâns și iar a plâns. Și de atunci trăim în mai mare dragoste decât niște frați buni.”
Iată ce roade dulci și minunate aduce împlinirea poruncilor lui Dumnezeu!
Sfântul Nicolae Velimirovici, Adevărul și bunătatea