Gândurile tale care nu se plimbă prin cer rămân bolnave și neputincioase. Cuvintele tale care nu se izbesc de cer vor rămâne fără ecou sau vor avea vuietul stâncii rostogolite, care înfioară împrejurimile și nu aduce nici o binecuvântare văii în care se prăbușește.
Dacă avem un suflet conștient, atunci sufletul inconștient al tuturor ființelor simte gândurile noastre, sentimentele noastre și voința noastră, într-o măsură mai mare sau mai mică, lucru care depinde atât de aceste ființe, cât și de noi înșine.

De aceea omul nu este acela pe care-l poate cuprinde mormântul, ci acela pe care nu-l poate închide nici universul întreg.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, 1999

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.