“- Părintele Daniel: Prin urmare, pentru misionar Evanghelia este o carte vie. Ea nu este un text pentru extragerea unor citate pentru munca teologică. Ea este acea carte vie, despre care trebuie să vorbeşti întotdeauna şi să trăieşti prin ea. O eroare enormă a misionarilor este încercarea de a dilua Evanghelia. Astfel de cuvinte există în a Doua Epistolă către Corinteni a Apostolului Pavel. În slavonă sună aşa: “Noi nu târguim Cuvântul lui Dumnezeu ca alţii” – de la cuvântul cârciumă, adică tavernă. Ce fac vânzătorii cei răi într-o tavernă? Ei toarnă apă în vin, iar, ca să nu se observe, adaugă coloranţi. Vinul în sine este vindecător, este bun pentru sănătate, dar diluat cu apă îşi pierde utilitatea, iar adăugarea de otravă îl poate chiar strica. La fel procedează şi misionarii necinstiţi. Ei spun: “Cuvântul direct al lui Dumnezeu, oamenii nu-l vor înţelege”. Recent mi s-au spus următoarele cuvinte: “Părinte Daniel, vă înşelaţi când predicaţi oamenilor atât de direct, pentru că ei nu sunt interesaţi să asculte despre Hristos. De aceea trebuie să adăugăm puţin de la noi. Haideţi să dizolvăm Cuvântul lui Dumnezeu, să-l facem mai modern, mai uşor de înţeles, mai tolerant”. Deşi mi se pare că, de fapt, tocmai cuvântul despre El este interesant. Despre politică nu este interesant. Dar despre Hristos este interesant.
– Iurii Maximov: Aici aş vrea eu să intervin. Este foarte important să înţelegem ceea ce spune părintele Daniel. Unii oameni care vorbesc despre misiune consideră că pentru a avea succes în misiune trebuie să modifici Ortodoxia. Acest lucru nu este adevărat. Tocmai o propovăduire patristică şi evanghelică a Ortodoxiei – dar nu o Ortodoxie denaturată şi modernistă, ci o Ortodoxie tradiţională şi sănătoasă, pe care am primit-o de la Apostoli prin Sfinţii Părinţi -, asta este ceea ce îi convinge pe oameni. O “Ortodoxie modernistă” nu poate interesa pe nimeni, iar misionarii modernişti, de regulă, nu au succes. Deoarece modernismul spune, în general: “Crede cum îţi place şi trăieşte cum vrei, important este să fii un om bun şi totul va fi bine”. Dar o astfel de predică îi poate interesa doar pe oamenii care au nevoie de confort, nu şi pe cei care au nevoie de adevăr. Dacă o persoană care are nevoie de adevăr va auzi această predică modernistă pseudo ortodoxă, ea va spune: “Dar eu şi aşa pot fi o persoană bună, de ce trebuie să devin şi ortodox?” La această întrebare, moderniştii nu pot da un răspuns, de aceea misiunea lor este nefondată. Iar ei cred că misiunea în general este nefondată şi că oamenii nu sunt interesaţi să afle adevărul despre Dumnezeu. Dar acest lucru nu este adevărat. Oamenii nu sunt interesaţi să asculte cuvintele lor, deoarece în cuvintele lor nu este nici putere, nici adevăr. Dar Cuvântul Evangheliei, cuvântul patristic adevărat, este interesant de a fi ascultat chiar şi de oamenii obişnuiţi, fără o pregătire teologică. (…)
– Părintele Daniel: (…) Misionarul trebuie să fie martor. El nu trebuie să forţeze oamenii să accepte sau să nu accepte Ortodoxia. Noi nu putem să-i atragem pe toţi. Nu vom reuşi niciodată să facem acest lucru. Domnul Însuşi nu i-a atras pe toţi, deoarece darul voinţei libere, pe care Dumnezeu l-a dat creaţiei Sale, implică posibilitatea respingerii totale. Şi de aceea, desigur, noi nu trebuie să ne bazăm pe faptul că Dumnezeu nu ne-a promis că îi vom atrage pe toţi. Dumnezeu a promis că noi vom mărturisi întregii lumi. Eu cred că, din păcate, noi am aşteptat prea mult. Până în prezent nu am predicat Evanghelia în întreaga lume. Iar acum există această posibilitate. (…)
– Unii oameni fac referire la cuvintele Sfântului Ignatie Briancianinov atunci când el spune că respingerea [?!, n.n.] este trimisă de Dumnezeu, şi nu încerca s-o opreşti cu mâna ta slabă. Cum se corelează cuvintele Sfântului Ignatie cu activitatea misionară? [în realitate, este vorba de următorul cuvânt: “Apostazia are loc cu îngăduinţa Domnului, nu încerca s-o opreşti cu slabele tale puteri…”]
– Iurii Maximov: Aici se vorbeşte despre acei oameni care şi-au făcut alegerea lor şi, atunci când au făcut o alegere, nu poţi face nimic cu ei. Dacă oamenii nu vor să asculte despre Dumnezeu acum şi veţi continua să insistaţi, ei nu vor deveni ortodocşi, ci pur şi simplu vor începe să vă urască. Şi nu veţi putea schimba acest lucru. Dar dacă o persoană vrea să ştie adevărul, atunci puteţi schimba foarte multe. Ştiţi, există o parabolă.
Un om mergea pe malul mării după o furtună. O mulţime de stele de mare fuseseră aruncate pe nisip, astfel încât nisipul era plin de ele. Şi omul a văzut un băiat, care lua aceste stele şi le arunca înapoi, în mare. Trecătorul l-a întrebat pe băiat: “De ce faci acest lucru?” El i-a răspuns: “Dacă aceste stele nu vor fi ridicate şi aruncate înapoi în mare, ele se vor veşteji şi vor muri”. Trecătorul a obiectat: “Uită-te cât de multe sunt, nu vei putea schimba nimic, nu vei reuşi să le arunci pe toate înapoi, în mare”. Atunci băiatul a ridicat o altă stea, s-a uitat la ea, a aruncat-o în mare şi a spus: “Poate că nu voi putea schimba ceva pentru toate, dar pentru acestă stea am schimbat foarte multe”.
Părintele Daniel: Eu aş adăuga următoarele. Este foarte important pentru misionari să reţină un lucru. La noi, prea multă energie se consumă pentru a opri apostazia, dar nu consumăm la fel de multă energie pentru a salva oamenii. Într-adevăr, încercarea de a opri apostazia este imposibilă. Respingerea, răzvrătirea umanităţii împotriva lui Dumnezeu este de neoprit. Este adevărat. Dar nu uitaţi că vechii creştini nu se luptau cu păcatul păgân, ci cu rătăcirea păgână. Vechii creştini nu se luptau nici chiar cu gladiatorii, ei îi salvau pe păgâni. Îi adunau, le vorbeau despre faptul că nu ar trebui să se închine la idoli, ci trebuie să se închine la Singurul Dumnezeu adevărat. Şi atunci când păgânii deveneau creştini, ei renunţau şi la rătăcire, şi la jocurile cu gladiatori etc. Şi apoi, când au devenit mai mulţi, au fost interzise şi dezmăţul, şi jocurile cu gladiatori. Iar la noi totul este invers. Ne luptăm cu ceva care nu poate fi învins, dar în acelaşi timp cei care pot fi salvaţi sunt ignoraţi. Aceasta este o greşeală. Sfântul Ignatie are dreptate atunci când spune că nu trebuie să facem acest lucru. Nu trebuie să ne luptăm cu ceva ce nu poate fi schimbat. Dar îi putem salva pe acei oameni care doresc acest lucru. (…)
– Iurii Maximov: Pentru un misionar sunt importante rugăciunea şi încrederea doar în Dumnezeu, nu în forţele proprii, nu în sine însuşi, nu în prietenii săi, nu în sponsorii săi, ci numai în Dumnezeu, iubirea pentru Hristos şi persoana căreia îi predici – iată ce este important pentru un misionar. Şi, de asemenea, determinarea de a renunţa la sine”.
Pr. Daniil Sâsoev. Iurii Maximov, Martiriul unui apologet al ortodoxiei, Editura Sophia, 2010