Toate bolile cele de multe feluri ale sufeltului au o singură pricină: păcatul. Dacă nu ar fi fost păcatul, nu ar fi fost nici boli, nici necazuri, nici moarte în lume. Tocmai de aceea vorbeşte astfel Sfântul Tihon despre păcat. Păcatul este un rău de nepovestit, care Îl jigneşte pe Dumnezeu Cel nesfârşit şi bun. Trădare neruşinată este păcatul, prin care Îl trădăm pe Dumnezeu Cel drept şi fără de moarte. Rană nevindecată este păcatul, care răneşte conştiinţa noastră, o chinuie şi o roade. Lepră sufletească este păcatul, pe care nimeni în afară de Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Născut nu îl poate tămădui. Păcatul este un rău mai rău decât toate relele! Cu adevărat, păcatul este mai rău chiar şi decât demonul, după cum spune Gură de Aur, fiindcă şi pe demon tot păcatul l-a făcut demon… Cu adevărat, mai bine este să umbli gol decât împovărat de păcate. Cât de mare, cumplit şi nevindecat rău iubeşti, suflete iubitor de păcat…
Preasfințitul Ieremia Zăvorâtul, Rețetar duhovnicesc sau Doctorie duhovnicească adunată din lume, Editura Sophia, București, 2013, p. 73