Ia seama să nu te chinuieşti în iad! – Hristos a adresat aceste cuvinte unui preot care purta ură în inima lui faţă de un idolatru care-i necăjea credincioşii din parohie. Episodul este relatat în biografia Sfântului Dionisie Areopagitul, Episcopul Atenei (prăznuirea lui se face la 1 octombrie).
Odată, Sfântul Dionisie a ajuns în insula Creta şi a locuit în casa unui preot care se numea Carpos. Acest preot se afla în duşmănie cu un păgân, care-l trăsese la idolatrie pe un creştin. Preotul se ruga la Dumnezeu ca să-i ia de pe pământ pe amândoi: şi pe idolatru, şi pe creştinul apostat, pentru că reprezentau o primejdie de moarte pentru turma lui. Acestui preot i s-a întâmplat un lucru uimitor, pe care l-a povestit el însuşi vizitatorului său vestit, Sfântului Dionisie.
În timpul nopţii, când se ruga, casa a fost cuprinsă de cutremur. Acoperişul s-a deschis şi prin el s-a văzut toată noaptea cerul. Astfel, L-a văzut pe Hristos şezând pe tron, înconjurat de miriade de îngeri. Lumina cobora din cer până la temelia casei. Pământul se rupsese în două, dând naştere unei mari prăpăstii întunecate. Pe marginea prăpastiei stăteau înfricoşaţi cei doi idolatri. Din străfundurile acesteia şuierau şerpi, care când se încolăceau pe picioarele idolatrilor, când şuierau, când îi loveau cu cozile, ca să-i arunce în abis. Preotul a început să se întristeze văzând că idolatrii nu căzuseră, nu fuseseră încă înghiţiţi de genune.
Deci şi-a ridicat privirea către ceruri şi L-a văzut pe Hristos ridicându-Se degrabă de pe tronul Său strălucitor şi coborându-Se împreună cu îngerii pe marginea prăpastiei, gata să-i salveze pe nefericiţi. După aceea S-a apropiat de preot, Şi-a întins asupra lui mâna dreaptă şi i-a zis: „Eu sunt gata să pătimesc şi să sufăr de mii de ori pentru mântuirea tuturor oamenilor, şi ţie nu-ţi este milă de pieirea fraţilor tăi?” Şi a adăugat: „Ia seama ca nu cumva, din pricina ţinerii de minte a răului, să mergi în iad!”
De atunci preotul Carpos n-a mai ţinut minte răul, că aceşti doi oameni l-au atins cu ceva, că l-au ocărât, că „l-au tâlhărit”, ci a luat seama la credinţa lui, la ceea ce Hristos l-a înştiinţat dinainte: „Ai grijă, ca nu cumva, din pricina ţinerii de minte a răului, să mergi în iad!”
Acelaşi lucru este valabil pentru fiecare dintre noi, care-i urâm pe necredincioşi, pe idolatri, pe eretici, şi vrem pieirea lor. Să luăm aminte, ca nu cumva, din pricina ţinerii de minte a răului, să mergem în iad!
Astfel, aflaţi că în iad nu merg doar hoţii, desfrânaţii, înşelătorii, tâlharii, apostaţii şi ceilalţi, ci merg mai ales ucigaşii şi cei care au în sufletul lor ură şi răutate, după cuvântul Sfântului Ioan Teologul: „Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş, şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţă veşnică rămânând în el” (v. I Ioan 3,15).
Arhimadrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport!, Editura Sophia