Să ne imaginăm că Dumnezeu nu ne-ar fi făcut liberi, ci am fi fost doar nişte piese dintr-o maşină mare, care, la apăsarea pe un buton, ar începe să se mişte şi să-şi execute fiecare mişcarea sa, aşa cum le-a programat constructorul. Nu-mi vine să cred că o omenire, construită din astfel de rotiţe, ar fi fost interesantă.
Nici pentru rotiţe n-ar fi fost interesant să trăiască, astfel comandate, nici Dumnezeu nu şi-ar fi găsit satisfacţia în construirea unor astfel de jucării mecanice. Până şi copiii îşi părăsesc jucăriile după o vreme. Nu-i mai interesează. A fi liber înseamnă a nu fi o jucărie mecanică.
De aceea, omul are suflet, şi minte, şi libertate, şi e capabil de cele mai ingenioase şi neaşteptate iniţiative, creaţii, simţiri, care îi fac viaţa frumoasă, interesantă, iubită. De aceea doresc oamenii să trăiască mult, cât mai mult, şi doresc să trăiască şi în eternitate.
Mitropolitul Antonie Plămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 34