Examenele noastre nu constau în dobândirea unei vrednicii neînsemnate sau a unei poziții sociale și a banilor. Ori devenim fii ai lui Dumnezeu, ori ne va lua diavolul! Nu există cale de mijloc! De ce să nu fim atenți când toate sunt în favoarea noastră? Harul dumnezeiesc este mereu cu noi și trebuie să-l păstram! Nu ne-am făcut monahi din vitejia noastră, ci din lucrarea harului care este în noi! Ne-a atras, vrând-nevrând, și ne-a adus aici! Deci, îl ținem aproape pe Dumnezeu! Nu Îl ignorăm, îndoindu-ne de venirea Lui.

În viața noastră Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc și apoi noi! Ne-a promis: “Nu vă voi lăsa orfani… iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacurilor!” (Mt. 28, 20). Si iarăși ne spune: “Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi!” (Ps. 49, 16), “Cereți, și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide” (Mt. 7, 7).

Dumnezeu ne provoacă! De aceea, știind importanța rugăciunii, Sfântul Apostol Pavel, temelia Bisericii, ne spune clar: “Rugați-vă neîncetat!” Pentru că această lucrare se face mental, este nevoie de îndelungă răbdare și stăruință! De aceea, diavolul aduce multe piedici rugăciunii, știind că dobândirea rugăciunii este pierzania lui. Însă noi, pentru puțina greutate pe care o vom întâlni, nu vom stărui? Oare nu am întâmpinat alte greutăți în viață? Voi toți ați venit aici de pe băncile școlii. Cât de mult v-ați ostenit acolo, ca să luați o diplomă? Pentru un lucru de nimic…o fantezie! Dacă ne ostenim puțin aici, este pentru a dobândi Cerul! Să devenim fiii lui Dumnezeu, să ne slujească îngerii! De câte ori nu v-am spus?! Cât de multe are Dumnezeu să ne dăruiască?! Acelea “spre care și îngerii doresc să privească“, după cum spune și Sfântul Apostol Petru. Aceasta este moștenirea omului!

Părinților, ce sunt poruncile? Poruncile lui Hristos se luptă cu partea irațională a minții omului! Ne împotrivim iraționalului! Pentru că de la început diavolul a robit rațiunea.

Vă dau un exemplu simplu, ca să înțelegeți! Astăzi, ca întotdeauna, se vorbește despre mâncare. Fără mâncare, omul nu poate trăi. Astăzi, cuvântul mâncare a căpătat sensul de desfătare. Legea necesității biologice se anulează în zilele noastre și îi ia locul risipa și pofta. Toate acestea sunt produse ale minții iraționale. Acestea le-au creat oamenii care nu sunt cu Dumnezeu, ci cu diavolul care îi stăpânește. Nu a spus Hristos, în mod clar, celor ce nu credeau în El: “Voi sunteți fii ai diavolului și vreți să faceți voia tatălui vostru“, “Fii ai pierzării, cum veți scăpa de judecata viitoare?“. Toată societatea este plină de astfel de oameni, care sunt uneltele diavolului. Nu ne speriem, ci ne bucurăm că Dumnezeu ne-a miluit și ne-a scos din mijlocul lor. Am rămas până astăzi păstrători ai tradiției apostolice. Si acest lucru nu este meritul nostru! Este dovada faptului că harul lui Dumnezeu, “care pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le împlinește“, este cu noi.

Toți urmăm aceeași cale, și harul ne îndeamnă: “Trezește-te! Nu te lasă înșelat! De ce te abții de la cale? De ce te lași bătut și cedezi?“. Așadar, prin toată voința, prin pocăință sinceră pentru greșelile noastre și hotărâre dârză, să stăruim în chemarea noastră de a fi lângă Fiul lui Dumnezeu și în partea Sfinților!

Gheronda Iosif Vatopedinul

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.