Păsărelele, animalele, oamenii stau în întuneric, iar eu, dacă mă fac lumină, iată că îi scot din întuneric făcându-i să nu mai orbecăiască, să nu se mai lovească, să nu mai cadă în gropi. Iar dacă nu mă fac lumină, ci rămân mai departe în întuneric şi fiindcă vina o port eu, iată că trebuie să cer iertare şi păsărelelor.
Păsărelele şi animalele îndură gerul, dar când apare un sfânt plin de căldura Duhului Sfânt, ca un soare, atunci şi ele capătă această căldură. În rai n-au existat nici întunericul, nici spinii, nici gerul, nici foamea, dar din pricina păcatului primului om toate aceste nenorociri s-au abătut şi asupra păsărelelor şi animalelor care n-au păcătuit.
Iată deci cum fiecare e vinovat faţă de toţi şi iată de ce trebuie să cerem iertare şi de la păsărele. Şi nu numai atât: noi avem datoria să ne umplem şi de iubire şi de Duhul Sfânt pentru ca să răspândim în jurul nostru lumina, căldura, frumuseţea şi roadele care au fost cândva în rai şi pe care le-au răspândit sfinţii prin viaţa lor sfântă.
Arhimandrit Paulin Lecca, Adevăr și Pace, Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, pp. 248