Al doilea seminar pentru monahii a fost deschis la 20 martie 1949 de către Întâistătătorul român la Mănăstirea Văratec. În primul an de studiu au frecventat 51 de eleve, monahii şi surori, iar un an mai târziu, printr-o hotărâre a Sfântului Sinod din 5 octombrie, seminarul a fost mutat la Mănăstirea Agapia, având hramul „Cuvioasa Parascheva“, şi conducerea asigurată de maica stareţă Veronica Constantinescu.
Cele mai multe subvenţii pentru buna organizare şi funcţionare a seminarului veneau din partea Patriarhiei Române şi a Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. În 1950, seminarul avea 8 profesori şi 35 de eleve în clasa a I-a, 14 eleve în clasa a II-a şi 26 de eleve în clasa a III-a.
Majoritatea elevelor proveneau de la mănăstirile: Văratec, Agapia, Agafton, „Eroii Neamului“, Râşca, Cozancea şi Almaş. În 1952, numărul monahiilor şi surorilor a ajuns la 100, pentru ca în anul şcolar 1955-1956 să frecventeze 73 de eleve. În anul următor, numărul elevelor a rămas constant, iar în 1958-1959 seminarul a avut 65 de eleve (an I – 21, II – 17, III – 14, IV – 7, V – 6). Cu toate provocările venite din partea autorităţilor statului, seminarul de la Agapia a avut o evoluţie mai liniştită, mai ales datorită grijii permanente manifestate de Patriarhul Justinian. Însă anul şcolar 1958-1959 pentru seminariile monahale se prevestea ca unul extrem de dificil.
În locul obişnuitelor cronici în care se prezenta deschiderea anului şcolar la seminariile monahale, în revista „Biserica Ortodoxă Română“ a fost publicat următorul text: „Potrivit prevederilor regulamentare, seminariile monahale de la mănăstirile Agapia şi Hurezi şi-au deschis cursurile pentru noul an şcolar 1958-1959; în ziua de 1 octombrie a.c., împlinindu-se însă zece ani de la înfiinţarea acestor aşezăminte de învăţământ teologic, evenimentul a fost sărbătorit în cadrul unor festivităţi care au fost cinstite cu prezenţa Preafericitului Patriarh Justinian şi a altor Înalţi Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. În cadrul acestor sărbători s-a făcut şi deschiderea festivă a noului an şcolar.
Darea de seamă asupra festivităţilor o publicăm în paginile ce urmează“. În textul de mai sus se invocă legiuirile bisericeşti pentru funcţionarea acestor şcoli, adăugându-se amănuntul că deschiderea noului an şcolar ar fi fost făcută prin festivităţile de sărbătorire a zece ani de patriarhat, care oricum se consumaseră în vara acelui an. Chiar dacă în finalul textului se anunţa publicarea dării de seamă, amănunt inserat probabil la cererea Patriarhului Justinian, acest lucru nu s-a mai întâmplat. Într-adevăr, anul şcolar 1958-1959 s-a deschis la seminariile monahale, însă cu şicane din partea Ministerului Cultelor, care avea în vedere schimbări majore.
Pentru început, în perioada 9-26 decembrie 1958, autorităţile statului au recurs la controale în seminariile monahale, fiind vizate: înscrierile şi frecvenţa elevilor, manualele folosite în procesul de învăţământ, baza materială, cu locul pentru desfăşurarea învăţământului, internat, burse, apoi corpul didactic şi personalul auxiliar. Una dintre problemele semnalate de împuterniciţii de culte era aceea a nerespectării numărului elevilor, aprobat de Ministerul Cultelor.
În cazul seminarului de la Hurezi se arăta că, „deşi sinodul a planificat 30 de eleve pentru anul I, n-au luat decât 18, iar la anul III au luat 19, însă prin aprobarea patriarhului, în urma unui examen, au recrutat 15 eleve pentru anul II care nu exista, deoarece în anul şcolar 1957-1958 anul I n-a funcţionat. Deci şcoala funcţionează în prezent şi cu anul II. Cu toate acestea, cifra de plan nu e depăşită în general. Am atras atenţia conducerii şcolii că a încălcat regulamentul, care nu prevede examene fără frecvenţă. Răspunsul a fost că aşa a dat dispoziţie patriarhul“. O astfel de analiză făcea parte din strategia de desfiinţare a seminariilor monahale iniţiată de Departamentul Cultelor în contextul valului de arestări început în anul 1958. (Va urma)
Sursa: http://ziarullumina.ro/
