Adevăratul scop al părintelui duhovnicesc nu este acela de a-și ține ucenicii într-o stare de dependență infantilă, ci dimpotrivă, de a-i ajuta să ajungă la o maturitate deplină. El nu urmărește să-L înlocuiască pe Dumnezeu, ci mai degrabă să-i ajute pe fiii săi duhovnicești să înainteze până la stadiul în care aceștia Îl pot întâlni singuri pe Dumnezeu – nemijlocit și personal. Îndrumătorul duhovnicesc nu spune pur și simplu: „Ascultă-mă pe mine și fă ce-ți spun!”, ci mesajul său este: „Ascultă prin mine glasul lui Dumnezeu ce grăiește în conștiința ta și fă ceea ce-ți spune acel glas dumnezeiesc”.
Părintele duhovnicesc nu este un legiuitor, ci un inițiator; nu un înlocuitor, ci o moașă; nu un surogat al lui Dumnezeu, ci un „portar” care ne aduce în prezența nemijlocită a lui Dumnezeu. Așa cum am văzut, îndrumătorul suprem este întotdeauna Hristos Însuși.
.
ÎPS Kallistos Ware, Mitropolit de Diokleia, Îndrumarea duhovnicească în Muntele Athos, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 70-71