Dacă privim un om numai din perspectiva lucrurilor pe care poate să le facă pentru noi sau prin prisma prejudiciilor pe care le cauzează, gândindu-ne dacă acel om poate să ne facă viaţa mai bună, plăcută, confortabilă sau, dimpotrivă, face parte din categoria oamenilor care vor să obţină ceva de la noi, cu care ne este greu (dacă ni s-a întâmplat deja să ne fie greu cu acea persoană, mereu ne întoarcem cu gândul la acea vreme, experimentând nişte senzaţii neplăcute), atunci tot ce ne însufleţeşte este aceeaşi autocompătimire neghioabă, concentrarea asupra propriului „eu”. Astfel, cele prin care trecem sunt tot nişte furtuni. Furtună după furtună, zi de zi.
Am cunoscut o femeie care s-a retras la o mănăstire din Ierusalim. Am vizitat-o deseori şi am plictisit-o atât de mult, încât îi venea să mă arunce pe geam, numai să nu mă mai vadă. Aflându-se la mănăstire, a încercat de două ori să primească tunderea în monahism, dar nu a reuşit, deoarece nu putea în nici un fel să dobândească pacea duhului. După 11 ani, acea femeie s-a întors în S.U.A. Ea spunea că, în pofida străduinţelor sale, în tot acest timp nu a existat nici o noapte în care după rugăciunile de seară să fi reuşit să se culce fără supărare sau nemulţumire faţă de vreunul dintre cei ce o înconjurau la Ierusalim. Aceste gânduri îi veneau în minte şi înainte de somn devenea nervoasă, răzbunătoare, dezolată. Dar în timpul zilei, aproape zilnic, venea momentul când începea să se gândească la tot ce nu îi reuşea, la ce nu-i mergea bine şi pentru toate dădea vina pe lucrurile care i se întâmplau la Ierusalim.
Orice necazuri ni s-ar întâmpla, oricâte emoţii puternice ne-ar umple mintea şi sufletul, această murdărie noi înşine am adus-o în casa noastră, pentru faptul că nu am iubit pe nimeni în afară de noi. Domnul Iisus Hristos ne asigură că dacă îi iubim şi pe ceilalţi, nu doar pe noi înșine, atunci nu are importanţă ce fel de furtuni se dezlănţuie în jur.
Schiarhimandritul Ioachim Parr, Să nu preferi nimic iubirii lui Hristos, volumul I, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2015, p. 57