Neîncetat să chemaţi numele Domnului Iisus până când inima va înghiţi pe Domnul şi Domnul va înghiţi inima şi astfel, inima şi Domnul se va face una. Toţi Sfinţii Părinţi sunt de acord că împreună cu rugăciunea este absolut necesară şi atenţia (trezvia). Precum cel ce s-a născut orb nu vede lumina soarelui aşa şi cel ce nu merge cu lumina trezviei nu vede în totalitatea lui măreţia Harului Dumnezeiesc şi nici nu se poate elibera de faptele, cuvintele cele viclene şi urâte. Unul ca acesta nici după moarte nu va putea trece liber de începătorii întunericului. Începătorul în viaţa duhovnicească se aseamănă cu cel ce merge noaptea în întuneric şi nu vede pe unde merge. Cel de la mijloc seamănă cu cel ce merge în noaptea înstelată: pe acesta îl luminează stelei dar, de multe ori, se poticneşte de pietre şi cade. Al treilea seamănă cu cel ce merge noaptea cu lună plină. Cât despre cel desăvârşit, acesta seamănă cu cel ce merge în miezul zilei, în plin soare.
El vede curat, distinge piedicele şi nu se împiedică.
Cel desăvârşit datorită puterii mai presus de fire, îşi simte trupul uşor. Ne putem lupta cu dracii cei vicleni atunci când suntem smeriţi, înfrânţi, când suntem atenţi şi ne rugăm.
Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine… Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 376