Păcatul lucrează în mine prin gândul păcătos, prin simțirea inimii și prin simțirile trupești, lucrează prin închipuire. Privirea înlăuntrul meu îmi arată că în toată ființa mea există o vătămare păcătoasă, care consimte și ajută păcatului care năpădește asupra mea din afară. Eu sunt asemenea celui legat cu lanțuri.Odinioară, păcatul a pătruns în raiul cel de sus. Acolo, el le-a spus strămoșilor mei să guste din fructul oprit. Acolo, i-a înșelat; acolo, i-a lovit pe cei înșelați cu moartea veșnică. Acum, el îmi face și mie, urmașul lor, neîncetat, aceeași propunere, ca să mă piardă. Îndată după săvârșirea păcatului, Adam și Eva au fost izgoniți din Rai și așezați în pământul ostenelilor. Eu, urmașul lor, m-am născut în acest pământ al plânsului și al nevoilor! Dar aceasta nu mă îndreptățește în păcatul meu, căci raiul mi-a fost adus aici de către Răscumpărătorul, este sădit în inima mea. Eu am alungat raiul din inima mea prin păcat. Acum, în inima mea este un amestec de bine și rău, o luptă cumplită între bine și rău, o ciocnire a nenumăratelor patimi; în inima mea port chinul care e o pregustare a veșnicelor chinuri din iad. Astfel, în inima mea pot afla iadul sau raiul.

Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre rugăciunea lui Iisus, în col. Comorile Pustiei, vol. 10, Editura Anastasia, 1996

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.