Din toate părțile ne pândesc diavolii, acești vrăjmași ai sufletului nostru. Noi trebuie să ne îmbărbătăm, dacă dorim să ne luptăm cu izbândă. Dacă vom cădea în descurajare, suntem pierduți!
Un oraș poate să reziste și unui asalt de lungă durată. Însă dacă se răcește în el duhul de luptă, va fi sortit pieirii. Dacă rabdă cu bărbăție muncile asaltului și se împotrivește cu eroism, el poate să aștepte ajutorul cel din afară, prin care îi va pune pe fugă pe vrăjmași. Însă dacă se descurajează, dacă se predă în mâinile vrăjmașilor, devine el însuși pricină de a fi jefuit și ruinat.
Tot astfel este și în viața duhovnicească. Atâta timp cât ne împotrivim cu îndrăzneală, nicicum nu vom pieri. Pentru că Dumnezeu în chip nevăzut Se află lângă noi și ne ajută tainic. Dacă pierim însă cu duhul, noi singuri deschidem vrăjmașului porțile sufletelor noastre. Grija de multe este predare de bună voie (în fața vrăjmașului).
Arhimandrit Serafim Alexiev, Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Editura Sophia, București, 2011, p. 33