Se zice că nişte credincioşi dintr-o parohie au venit odată la mitropolie să-l reclame pe preotul lor. Mitropolitul i-a primit şi ei i-au spus:
– Înalt Prea Sfințite, uite de ce am venit: Să ne schimbaţi preotul.
– De ce?
– Pentru că preotul nostru ne spune mereu şi mereu aceeaşi predică.
– Şi ce vă spune?
– Nu prea ştim ce spune, dar mereu şi mereu ne spune acelaşi lucru.
– Bine. Duceţi-vă acasă. Am să-i dau poruncă să v-o spună mereu tot pe aceea, până când veţi şti să-mi spuneţi ceea ce vă predică, şi veţi şi face ceea ce vă îndeamnă.
Tot aşa repet şi eu adesea această lege de aur a creştinismului, nu cu teama că îmi veţi reproşa, ci cu speranţa că o veţi pune în practică: Faceţi oamenilor ceea ce vreţi să vă facă ei vouă.
Mitropolit Antonie Plămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi, Editura Sophia, București, 2011, p. 346