Auzim cum oamenii se întreabă între ei: „Al cui eşti?” Şi primesc răspunsul: „Sunt robul cutarelui domn sau sunt fiul cutarelui tată şi altele asemenea”. Când creştinul primeşte această întrebare, ce ar trebui să răspundă? Cu adevărat, oricare creştin ar trebui să răspundă astfel: „Sunt robul lui Hristos, căci îl mărturisesc pe Hristos Domn al meu”. (I Corinteni 7, 22; Romani 10,9; Coloseni 3,24)
Dar, caută, creştine, la conştiinţa ta. Oare îi slujeşti lui Hristos? Oare cauţi să-I placi lui Hristos ca un rob domnului său? Întrebaţi de chinuitorii lor, ai cui sunt, sfinţii mucenici le răspundeau cu îndrăzneală: „Suntem creştini, suntem robii lui Hristos!” Ei au fost atât de credincioşi Domnului lor Iisus Hristos, încât nu şi-au cruţat sângele şi nici viaţa de dragul numelui Lui sfânt. L-au iubit atât de tare, încât nu numai cinstea, slava şi bogăţia lumii acesteia, plânsul şi lacrimile taţilor şi ale mamelor, ale soţiilor şi ale copiilor lor, ci şi chiar chinurile cele mai teribile şi însăşi moartea nu putea să-i despartă de iubirea lui Hristos (Romani 8, 38-19). Aceia sunt robi adevăraţi ai lui Hristos, aceia sunt creştini adevăraţi, fii ai luminii, fii ai Sfintei Biserici, oi blânde ale lui Hristos, ostaşi curajoşi ai împăratului Hristos, mădulare preaiubite ale lui Hristos, fii ai Dumnezeului preaînalt şi moştenitori ai împărăţiei Lui!
Iar ţie, creştine, care îl mărturiseşti pe Hristos, dar vieţuieşti contrar învăţăturii Lui, ţie îţi spun, după cum am mai spus: „Eşti, cu adevărat, robul lui Hristos?” Un lucru măreţ este a fi rob al lui Hristos! Cinstea şi demnitatea aceasta este incomparabil mai mare şi mai înaltă decât a fi fiul unui cneaz sau împărat pământesc slăvit. In Domnul se va lăuda sufletul meu. (Psalmii 33, 2)
Mulţi se laudă: „Sunt robul cutarelui domn înalt sau al cutarelui cneaz sau slujitorul cutarelui demnitar sau curteanul cutarelui împărat”. Da, creştinii se laudă, pe bună dreptate, numai cu Domnul lor, căci noi suntem robii împăratului ceresc Iisus Hristos. Cu adevărat, lauda aceasta este una veritabilă! Cu adevărat, slava aceasta este înaltă, cinstea şi demnitatea de a fi şi a te numi rob al lui Hristos!
Dar cum se poate numi pe sine rob al lui Hristos omul care-i slujeşte păcatului lumii şi lui însuşi, nu lui Hristos? Ce-i foloseşte să se numească robul lui Hristos, dar să nu fie? Să mărturisească în afară că este creştin, iar în interiorul lui să aibă năravurile păgâneşti sau, ce-i mai rău de atât, năravuri dobitoceşti? Sfântul Apostol ne arată care sunt semnele robilor Iui Hristos, ca să ne cercetăm pe noi înşine şi să ne cunoaştem dacă suntem sau nu ai lui Hristos: Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele (Galateni 5, 24).
Iată care sunt semnele oamenilor sau robilor lui Hristos! Răstigneşte-ţi deci, creştine, trupul, cu patimile şi cu poftele lui, şi vei fi, cu adevărat, rob al lui Hristos, şi vei fi creştin prin mărturisirea şi faptele tale.
Altfel, mincinos este creştinul care poartă numai numele de creştin, dar nu are viaţa creştinească. Să fim deci creştini înăuntrul nostru nu numai la arătare, şi atunci vom fi, cu adevărat, robi ai lui Hristos. Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun? (Luca 6,46), ne spune Domnul.
Fă ceea ce-I place Domnului, numai atunci numeşte-L Domn al tău, şi El te va recunoaşte drept rob al Său.
Sfântul Tihon din Zadonsk, Cuvinte alese, Editura Egumeniţa