Euharistia (ευχαριστία, ή — euharistia, i = mulţumire, recunoştinţă), Sfânta Euharistie – Taina Sfântă care constituie centrul cultului creştin. E piatra de temelie a cultului Legii celei Noi pusă de Mântuitorul la Cina cea de Taină (ultima cină pascală pe care o ia cu ucenicii Săi), când „a luat lisus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor (ucenicilor) şi a zis:«Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu». Şi luând paharul, mulţumind le-a dat şi au băut din el toţi. Şi a zis lor: «Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă»” (Marcu 14, 22-24; cf. Matei 26, 26-28). Iisus prefigurează acum, în chip nesângeros, jertfa sângeroasă pe care avea s-o aducă pe Golgota, ca expresie supremă a iubirii Sale pentru oameni. Prin instituirea Sfintei Euharistii, Iisus pune nu numai temelia cultului creştin, ,al Legii celei noi”, care trebuia să perpetueze amintirea Jertfei Sale şi legătura Sa permanentă cu credincioşii, ci fixează şi materia nesângeroasă a Euharistiei (pâinea şi vinul), precum şi ritualul euharistic, formele noului cult, din care se vor dezvolta treptat, mai târziu, toate celelalte forme ale sale (rugăciunea şi lauda lui Dumnezeu, citiri din cărţile sfinte. cântările religioase, harismele). Euharistia, ca fundament al Sfintei Liturghii, nu este un simplu act sacramental, ci o continuă actualizare a actului răscumpărător al Jertfei şi Învierii lui Iisus. De aceea spune Sf. Apostol Pavel: „Hristos, Cel ce a murit şi mai ales Cel ce a înviat. Care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte pentru noi” (Romani 8, 34), „aducând o singură jertfă pentru păcate, a şezut în vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu… Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc” (Evrei 10,12 şi 14). Această sfinţire înseamnă curăţirea de păcatele noastre prin comuniunea cu Iisus Hristos, primind Taina Împărtăşaniei, adică Trupul şi Sângele Său sub forma pâinii şi a vinului care s-au sfinţit la Sf. Liturghie.
Pentru a fi vrednic să se sfinţească primind Sf. Euharistie, credinciosul trebuie să împlinească cuvântul Evangheliei lui Hristos, care ne învaţă şi ne îndeamnă: “Să ne apropiem cu inimă curată, întru plinătatea credinţei, curăţindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău şi spălându-ne trupul în apă curată” (Evrei 10, 22). Apropiindu-ne să luăm Sfânta Împărtăşanie, noi trebuie să ne curăţim atât sufletele cât şi trupurile noastre, şi prin spălare cu apă, dar şi prin post şi rugăciune, dragoste de aproapele şi fapte bune. „Şi să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune” (Evrei 10, 24). Dacă nu împlinim aceste porunci, nu suntem vrednici să primim Sf. Euharistie (nu avem dreptul să ne împărtăşim), căci nesocotim pe Fiul lui Dumnezeu: “Gândiţi-vă: cu cat mai aspră fi-va pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, şi a nesocotit sângele testamentului cu care s-a sfinţit, şi a batjocorit duhul harului” (Evrei 10, 29). Pregătirea pentru primirea Sfintei Împărtăşanii se face atât prin post şi rugăciune, cât şi prin mărturisirea păcatelor (spovedania) şi împăcarea cu toţi, „iertăciunea”, cum o numeşte poporul (Matei 5, 23—24; Marcu 11, 25-26), iar în ziua respectivă, înainte de împărtăşanie nu se va mânca nimic. Împărtăşirea este taina tainelor prin care se realizează unirea credinciosului creştin cu Iisus Hristos cu Trupul şi Sângele Său (sub forma pâinii şi a vinului împărtăşaniei). Actul împărtăşirii are loc, de obicei, în cursul Sfintei Liturghii, după ce preotul zice; „Să luăm aminte! Sfintele, sfinţilor”, iar strana (poporul) răspunde: „Unul sfânt. Unul Domn, Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl, Amin!” Atunci credincioşii care sunt pregătiţi (adică au postit, s-au spovedit, s-au împăcat cu toţi şi au iertat, cerând iertare) vin în faţa altarului, la uşile împărăteşti şi primesc Sf .împărtăşanie (care este una din cele şapte Taine ale Bisericii).
Pr. Prof. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar de cunoştinţe religioase, Editura Andreiană, Sibiu, 2010