Aici trebuie să ajungem totuşi fiecare creştin, în afară de pravilă, la rugăciunea inimii. Trebuie să prinzi un pic de curaj s-o spui. Pe urmă te obişnuieşti s-o spui mereu. Apoi vezi că te ascultă Dumnezeu. Simţi că te ascultă Dumnezeu.
Eu am o grămadă de pomelnice. Noaptea le pomenesc. Simt că-s primite. Simt. Când am pronunţat: „Doamne, mâine ăsta are un proces cu o soră. Eu nu ştiu care-i adevărul, care-i nedreptatea. Adu pace între ei şi fă dreptate!” Apoi las capul în jos şi mă închin până la pământ.
– Şi Dumnezeu hotărăşte.
– Asta El hotărăşte. Este aşa de frumos să te închini direct lui Dumnezeu! Este aşa de apropiat! Atunci eşti exact fiu al lui Dumnezeu! Eşti ca omul dezbrăcat în faţa lui Dumnezeu.
– Gol de toate grijile lumii!
Preot Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Evocări din trecut, Cartea Moldovei, Chișinău, 1995, pp. 91-92