Prin tragere de inimă, binele tău se socoteşte îndoit. Milostenia care se face cu strângere de inimă sau din constrângere este fără rod şi searbădă. Când facem binele, trebuie să sărbătorim şi să nu ne tânguim. Sau crezi că milostenia nu este obligatorie, ci benevolă? Oare socoteşti că nu este poruncă, ci sfat şi îndemn? Ce mult aş fi vrut şi eu să fie! Căci aşa o socoteam, dar m-a înspăimântat ceea ce spune Scriptura, despre cei pe care în ziua Judecăţii, Dreptul Judecător îi va pune de-a stânga Sa, ca pe capre, şi-i va osândi (Matei 25, 31-46). Aceştia nu vor fi osândiţi pentru că au furat, au desfrânat sau au săvârşit altceva din toate cele pe care nu le îngăduie Dumnezeu, ci pentru că nu au arătat grijă pentru Hristos, slujindu-le semenilor împovăraţi. Deci, cât mai este timp, să-L vizităm pe Hristos, să-L îngrijim, să-L îmbrăcăm, să-L adăpostim, să-L cinstim.
Nu numai cu hrană, aşa cum fac unii, nu numai cu miruri, precum Maria, nu numai cu mormântul, aşa cum a făcut Iosif din Arimatheea, nu numai cu îngropăciunea, aşa cum a făcut bunul Nicodim, nu numai cu aur, smirnă şi tămâie, aşa cum au făcut mai înainte magii. Deci, pentru că Domnul tuturor vrea milă şi nu jertfă, şi pentru că milostivirea este mai bună decât jertfa miriadelor de miei bine hrăniţi, să I-o aducem prin cei care au nevoie, prin cei care astăzi se află în locul înfricoşător, ca să ne primească în Împărăţia Cerească, atunci când plecăm din lumea aceasta şi mergem la Domnul nostru Hristos, Căruia Se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Grigorie Teologul
Glasul Sfinţilor Părinţi, Editura Egumeniţa 2008, pp. 383-384