„Căci după cum pictorii transpun pe planșetă prin linii și culori înfățișarea oamenilor, scoțând în evidență cu pensula în nuanțe potrivite și corespunzătoare dorinței de exprimare, spre a reda cât mai corect frumusețea originalului, tot așa să știi că și Pictorul nostru a pus în noi, ca niște nuanțe colorate, virtuțile, împodobindu-le minunat după modelul propriei Sale frumuseți. Multe și variate sunt culorile chipului prin care se redau adevăratele nuanțe ale originalului, în orice caz nu roșul sau albul țipător și nici vreo altă culoare intermediară, nici hașurarea pentru redarea genelor și nici negrul întunecat, pentru zugrăvirea ochilor, așa cum de obicei se exprimă mai închise unele părți ale tabloului și tot ce mai obișnuiesc în acest sens mâinile pictorilor, ci în locul acestora curățenia, nepătimirea, fericirea, înstrăinarea de orice rău și multe altele de acest fel sunt cele prin care se exprimă asemănarea omului cu Dumnezeu. Iată, dar, cu ce flori din propriul Său chip a împodobit Creatorul firea noastră!
Căci dacă cercetezi și alte trăsături prin care se distinge frumusețea dumnezeiască, vei afla că și în legătură cu asemănarea chipului nostru cu acea frumusețe s-au păstrat multe mărturii. Înțelegerea și cuvântul sunt proprii dumnezeirii, căci încă la început Cuvântul era Dumnezeu (Ioan 1, 1), iar Pavel spune că mintea lui Hristos (I Corinteni 2, 16; 7, 40) este cea care grăiește în el. Nu prea departe de așa ceva stau și cele omenești. Privește chiar în tine însuți și vei găsi acolo și cuvântul și puterea de judecată, imitații ale adevăratei înțelegeri ale Cuvântului, dar în același timp Dumnezeu e iubire și izvorul iubirii, după cum spune marele Ioan că dragostea este de la Dumnezeu (I Ioan 4, 7) și Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8). Acest lucru l-a întipărit și pe fața noastră Plăsmuitorul firii noastre, căci – spune El – întru acestea vor cunoaște toți că sunteți ucenicii mei, dacă veți avea dragoste între voi (Ioan 13, 35). Așadar, dacă această iubire nu există, atunci toate trăsăturile chipului se schimbă. Dumnezeu toate le vede, toate le aude, toate le pătrunde. Doar și tu tot prin văzut și auzit înțelegi tot ce se petrece, după cum și puterea de judecată este ceea ce cercetează și pătrunde peste tot.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. V, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 30, pp. 23-24