Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă… Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de față (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârșită de altul.
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare… Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim… Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul… al nostru este raiul, a noastră este Împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi…“
Aceste gânduri şi cele asemănătoare lor să le ţineţi în minte, iar pe cele de mâhnire lepădaţi-le… Ce mare lucru că trebuie să staţi în chilie, că nu mergeţi la biserică (nu din lenevie, ci din boală). Când vă rugaţi, vă faceţi de fiecare dată biserica lui Dumnezeu (II Cor. 6, 16), fiindcă Dumnezeu este pretutindeni. Citiţi mai des Tatăl nostru şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te. Dumnezeu este Tatăl nostru, iar Născătoarea de Dumnezeu este Maica noastră… Sfintele Taine sunt sânii prin care ea ne dă laptele harului.
Aşa să vă umpleţi mintea… Să mai aveţi înaintea ochilor, deschise, Evanghelia şi Apostolul. Citiţi câte un verset şi străduiţi-vă să cugetaţi la fiecare cuvânt. Dacă Dumnezeu vă va da vreun gând ziditor, însemnați-l în scris. Să aveţi întotdeauna o foaie de hârtie pe masă… Şi celelalte gânduri bune să vi le însemnaţi în scris. Să binecuvânteze Domnul şi vă doresc toată mângâierea.
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, Editura Sophia, București, 2007, p. 43