Copile, viaţa aici pe pământ este o luptă fizică şi mentală neîntreruptă, războiul este mai întâi al gândurilor, iar când numai putem să luptăm cu gândurile atunci ne războim între noi. Noi suntem într-o astfel de stare aici pe pământ şi credem că ne luptăm pentru credinţă. Noi ca indivizi nu putem face nimic pentru credinţă, numai dacă ne unim, aceasta este puterea. Suntem datori să ne luptăm, căci suntem copii părinţilor căzuţi şi duşmanii noştri, puterile cugetătoare, ne abat de la calea cea dreaptă. Vrăjmaşul chiar de mici îi învaţă pe copii să se împotrivească părinţilor. Ştie bine vrăjmaşul că dacă copii se împotrivesc încă de mici cu uşurinţă îi va îndruma în întreaga lor viaţă şi ei vor fi ai lui. Nu cu mult timp în urmă au venit la mine nişte părinţi cu fiica lor de 10, cel mult 12 ani. Ei îi cer copilului să-mi spună ce se întâmplă cu ea, iar ea îmi spune: „ Eu îi iubesc pe tatăl şi pe mama mea, căci şi ei mă iubesc mult. Îi iubesc foarte mult dar nu ştiu de ce îmi vine neîncetat să mă împotrivesc mamei şi tatălui, să nu ascult de ei , cu toate că nu vreau să fac asta. Eu vreau să ascult de mama şi tata, dar nu am pace.”
Vedeţi cum lucrează duhurile de sub cer! De aceea noi ne luptăm neîncetat să ne întărim credinţa, iar puterile de sub ceruri ne tulbură neîncetat gândurile.
Un pustnic a fost luptat vreme de douăsprezece ani de gândul că nu există Dumnezeu. Nevoitorul care se nevoia în singurătate a fost iarăşi chinuit de un astfel de gând. Şi douăsprezece ani întregi s-a luptat cu duhurile, dar Domnul ştia că este spre folosul lui să îngăduie să se abată aşa ceva asupra lui, iar gândurile să-l atace zi şi noapte.
Din pricina tuturor acestor lucruri este luptă şi război între bine şi rău. Noi dorim să fim buni, dar duhurile de sub ceruri voiesc ca noi să nu avem nici măcar o calitate, ci numai trăsături negative. Iată, de aceea ne luptăm. Noi singuri nu ne putem lupta. Dumnezeu este Luptătorul nostru, Ocrotitorul nostru, căci noi singuri putem numai să căutăm sincer ajutor de la Domnul, şi Domnul ne va ajuta.
Odată, când eram grav bolnav am avut o vedenie cu Mântuitorul care îmi spunea să mă închin Preasfintei Sale Maici, căci ea este Apărătoare şi Ocrotitoare a monahilor. De aceea trebuie să luptăm, căci acesta este război al gândurilor. Războiul gândurilor noastre nu îl purtăm în trup, ci cu duhurile de sub ceruri. Sfântul Apostol Pavel spune: „Lupta cea bună am luptat, şi credinţa am păstrat.” Pentru aceasta noi trebuie neîncetat să ne închinăm Domnului şi Preasfintei Sale Maici. Trebuie să ne rugăm Domnului să ne învrednicească ca şi noi să-L iubim pe El aşa precum îngerii şi sfinţii au iubit-o pe Preasfânta Maică. Căci Domnul este puternic şi tare să ne ajute pe noi în aceasta, să facă astfel cu noi. El doreşte ca noi să fim astfel şi să rămânem în vecii vecilor şi prin toate epocile în veşnicie, în iubirea şi îmbrăţişarea Sa. De aceea şi ţie îţi doresc, suflete, aşa să te rogi lui Domnului, să te învrednicească să-L iubeşti aşa de puternic precum îl iubesc Preasfânta Maică, îngerii şi sfinţii. Atunci vei simţi pace şi linişte în inimă, căci îti vei închina inima Aceluia Care este fără de sfârşit, Care îşi poate împărţi iubirea Sa fără de hotar, pacea Sa nesfârşită.
Stareţul Tadei de la Vitovniţa, Cum îţi sunt gândurile aşa iţi este şi viaţa, Editura Predania