Atunci când eşti umbrit de Duhul Sfânt, nu mai vezi şi nu mai realizezi nici măcar faptele bune pe care le-ai făcut, în acea minunată clipă ştii doar de unde vii, unde trebuie să mergi şi ceea ce trebuie să faci pentru a ajunge la desăvârşire.
Atunci când raza Duhului Sfânt îi atinge pe cei îmbunătăţiţi duhovniceşte şi se pogoară în inima lor, aceştia se văd mici şi neînsemnaţi, văd doar mila lui Dumnezeu şi multele lor scăderi şi, astfel, apar la ei lacrimi izvorâte din suspinul inimii.
Duhul Sfânt ne miluieşte şi ne ajută pe măsura smereniei noastre. Noi, cu puterile noastre, nu putem face nimic. Doar cu ajutorul Duhului Sfânt vom învinge, şi asta pe măsură ce vom înainta în rugăciune. Pe măsură ce te nevoieşti şi alergi la Dumnezeu, cu atât mai mult te va ajuta Duhul Sfânt şi-ţi va descoperi ce ai nevoie.
De multe ori dăm vina pe celălalt ca fiind răspunzător pentru păcatele noastre. Nu-i adevărat! Noi suntem răspunzători, nu altcineva. Dacă vom trăi în pace şi înţelegere, dacă va dispărea duşmănia dintre noi, Duhul Sfânt ne va ajuta.
Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie şi pocăinţă, Editura Agaton, Braşov, 2010, p. 59