Cine simte pe Unul Dumnezeu, acela simte şi tot ceea ce este al lui Dumnezeu, căci, fiind în Dumnezeu, în El le vede pe toate – şi sine şi pe ceilalţi. Cel ce are simţurile duhovniceşti deschise ştie să vadă, să tacă şi să simtă duhovniceşte, acela înţelege despre ce se vorbeşte aici. Iar cel ce nu înţelege are simţurile sufleteşti vătămate.
Cel ce nu se dă pe sine ca un miel la tăiere pentru orice, fie şi pentru cea mai mică virtute, cel ce nu varsă sângele său pentru aceea, acela nu o va dobândi niciodată. Aşa Dumnezeu, în iconomia Sa, a rânduit să ne cumpărăm viaţa veşnică prin moartea noastră de bunăvoie. Dacă nu vrei să mori cu moarte de bunăvoie, nu poţi dobândi viaţa veşnică şi mort vei fi. Dacă nu vei muri cu moarte desăvârşită prin omorârea voii tale, niciodată nu vei intra în împărăţie, nici nu o vei câştiga.
Iar tu, cel ce te-ai învrednicit să fii un astfel de purtător de Dumnezeu şi să ai înlăuntrul tău pe Dumnezeul tău, păzeşte-te bine, ca nu cumva să faci ceva nevrednic de dragostea Sa sfântă, altminteri în clipa aceea El se va depărta de la tine şi vei pierde comoara cea ascunsă înlăuntrul tău. Cinsteşte-L cât poţi, nu lăsa să intre în lăcaşul Său nimic care să nu fie după voia Sa, ca El să nu se mânie faţă de tine şi să te părăsească. Să nu vorbeşti înaintea Lui şi să nu-I înalţi rugăciune fără adunare evlavioasă. Nu cugeta în sinea ta şi nu spune: „Am să-I dovedesc căldură peste măsură de fierbinte şi râvna dragostei, ca El să primească buna mea aşezare, ca să cunoască cât de mult îl iubesc şi îl cinstesc,” căci mai înainte chiar să cugeţi la acestea, El cunoaşte gândurile tale, pentru că nimic nu este ascuns de El.
Dacă vei îndrăzni să-L ţii la tine, de îndată vei simţi deşertăciunea din tine, căci El este de necuprins. In clipa aceea se va îndepărta de la tine şi se va face de nesimţit pentru tine. Dacă în clipa aceea te vei zdrobi lăuntric şi te vei ridica, căindu-te şi plângând, nu vei avea din asta nici un folos. Într-adevăr aşa este, căci El este bucurie şi nu încuviinţează să intre în casa plângerii şi a întristării, aşa precum albina iubitoare de trudă nu rabdă locurile unde este mult fum. Dar dacă te pui în rânduială pe tine, încredinţându-te fără griji şi cu credincioşie voii Sale, El iarăşi se va afla înlăuntrul tău… Şi nu spune în sinea ta: „Dacă nu voi plânge, atunci El se va depărta de la mine ca de la un leneş.” Dacă Dumnezeu ar fi dorit ca tu să ajungi la desăvârşire prin plâns, aşa cum plânge cel ce se află pe treapta pocăinţei, atunci El te-ar privi de departe şi S’ar ascunde cu totul de tine… şi, în felul acesta, ar stârni în tine plânsul pentru curăţirea şi bună-rânduiala casei tale. Dar acum, după pocăinţa şi curăţirea la care ai ajuns, după lacrimi, El a venit la tine ca să-ţi dea odihnă de ostenelile şi suspinele tale, să te umple cu bucurie şi veselie în locul întristării.
Stai drept, îndreptat nu trupeşte, ci în mişcările şi năzuinţele sufletului tău… Rânduieşte în lăuntrul tău tăcere, ca şi cum în casa ta vine împăratul împăraţilor. Spune cu asprime tuturor casnicilor casei tale, adică simţirilor tale: „Vine Împăratul, staţi bine la porţi, staţi cu pace şi cu frică, păziţi ca nu cumva să vină cineva şi să bată la porţi, şi să nu pătrundă glasul nimănui înăuntru, nici din apropiere, nici din depărtare. Păziţi bine, ca nu cumva să vă amăgească cineva şi să se strecoare într’ascuns înăuntru, şi atunci împăratul să se depărteze şi să ne părăsească!”
Minunează-te, veseleşte-te şi saltă duhovniceşte, fii cu luare-aminte la El, ca să auzi ce va binevoi El să-ţi spună să faci. Ia aminte bine la asta. El nu are trebuinţă să ceară nimic de la sluga Sa, pentru plinirea lucrării Sale, aşa cum au trebuinţă împăraţii lumii, deoarece El nu are lipsă de nimic.
Sfântul Isaac Sirul vorbeşte despre treapta a patra a rugăciunii, pe care o folosesc numai îngerii, unde încetează tot gândul şi tot cuvântul. Îngerii doresc cu toată inima după Dumnezeu.
Părintele Tadei, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania