– În primul rând, cred că trebuie să părăsim dorul ăsta de “a scăpa de…”. Paradoxal, însuşindu-ne, asumându-ne anumite greutăţi scăpăm de ele. Fiindcă fiecare criză este o nevoie care trebuie să se împlinească. Iată că medicina homeopatică înţelege mai bine cele ale bolii. Nu este cazul să te scapi de un simptom, durere, temperatură, de leşin sau mai ştiu eu ce, e vorba că prin acel simptom boala în trup manifestă felul prin care trebuie să se vindece. Iar leacul pe care îl găseşte homeopatul, printr-o asemănare cu simptomele, declanşează, îmi vine să zic, o reacţie în trup care face că simptomul să devină lucrător; lucrător făcându-se, se săvârşeşte acea vindecare sau doza de vindecare pentru care simptomul dispare. Şi dispare mai repede decât poate cu, dacă ai bine citit, bine găsit leacul, mai repede şi mai uşor decât cu alte medicamente puternice, dar mai ales într-un mod mai adevărat, fiindcă simptomul, organismul şi-a făcut treaba prin acel medicament care i-a dat putinţa să se vindece. Aşa şi în cele duhovniceşti.
Trebuie Domnul să-ţi dea. Cere lui Dumnezeu, de fiecare dată când îţi vine gândul: “care mi-e rolul în viaţă”? Strigă către Dumnezeu, cere-i lui Dumnezeu, spune-i în orice fel de cuvinte, cât de simple, profită că Dumnezeu e pretutindenea, că sala e plină de Dumnezeu, că lumea e plină de Dumnezeu, cerul şi pământul, şi zi-i Domnului, şi nu rămâi ca unul… Dumnezeu aşteaptă, zice Hristos în Apocalipsă: “Iată, stau la uşă şi bat”, şi poate că criza prin care treci, că nu ştii cine eşti şi ce vrea Dumnezeu cu tine, poate că este pur şi simplu efectul faptului că Hristos bate la uşa ta. Răspunde, cheamă-L înăuntru! Până când vei găsi o întrebare la care Dumnezeu va putea răspunde real, sau o experienţă a vieţii, sau vei citi ceva, undeva, sau cine ştie ce va face Dumnezeu, şi… să dea Dumnezeu să facă şi să facă… curând şi “să-ţi pice fisa” şi să te bucuri”.
Părintele Rafail Noica, răspuns din conferinţă: Din ce moarte ne-a izbăvit Hristos, Alba-Iulia, decembrie 2005