Conform publicației britanice DailyMail.ko.uk, cercetătorii de la Universitatea Columbia au realizat un studiu privind corelația dintre credința religioasă și riscul scăzut de a face depresie. Plecând de la constatarea conform căreia „creierul este un organ extraordinar, care nu doar controlează, dar este controlat de stările noastre de spirit”, profesorul Myrna Weissman, specialist în psihiatrie și epidemiologie afirmă că „stările noastre de spirit și convingerile sunt reflectate în creier şi, cu ajutorul unor tehnici imagistice, putem începe să vedem acest lucru”.
Astfel, persoanele credincioase au o grosime mai mare a țesutului cerebral, ceea ce crește rezistența creierului la depresie. În același context, cercetătorii de la Universitatea Columbia au descoperit că persoanele cu un risc crescut de depresie au cortexul mai subţire în comparaţie cu cei cu un risc scăzut de a dezvolta această tulburare.
Pentru acest studiu, cercetătorii au intervievat un număr de 103 adulţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 54 de ani, privind importanţa religiei şi spiritualităţii şi frecvenţa cu care au participat la servicii religioase în ultimii cinci ani. Totodată, oamenii de ştiinţă au scanat creierul participanţilor, pentru a vedea cât de gros este cortexul lor.
Această concluzie este susținută și de cercetătorii de la Harvard Medical School din Boston, informează LiveScience.com citat de Agerpres. Pacienţii care cred în Dumnezeu răspund mai bine la tratamentele psihiatrice pe termen scurt, conform unui nou studiu coordonat de David Rosmarin, profesor de psihiatrie. „Am descoperit că pacienţii mai credincioşi aveau rezultate mai bune în urma tratamentelor, simţindu-se mai bine cu propria persoană şi suferind mai puţin de depresii şi stări de anxietate”.
În cadrul studiului au fost monitorizaţi 159 de pacienţi din cadrul programului Behavioral Health Partial Hospital desfăşurat la spitalul McLean din Belmont, Massachusetts. Aceşti pacienţi primeau tratament pentru diferite afecţiuni de ordin psihiatric, între care depresia şi anxietatea, iar durata medie de participare la acest program a fost de 2 săptămâni. „Încrederea în Dumnezeu poate facilita încrederea în tratament. Pacienţii care aveau mai multă credinţă într-o forţă superioară, aveau şi mai multă credinţă în efectele tratamentului. Ei au fost de la început optimişti cu privire la tratament şi au crezut că îi va ajuta”. Profesorul Rosmarin este convins că în terapie un rol important este jucat de credinţă. Dacă medicii vor înţelege mai bine impactul spiritualităţii asupra diferitelor tratamente, ar putea fi dezvoltate noi tratamente, mai eficiente, care să răspunde nevoilor pacienţilor. Rezultatele acestui studiu au fost publicate pe larg în ultimul număr al revistei Journal of Affective Disorders.
În altă ordine de idei, dependența de jocuri de noroc, dependența de Internet, depresia şi timiditatea ar putea fi clasificate ca fiind boli mintale. Această schimbare ar putea fi inclusă în Manualul de Diagnostic şi Statistică al Tulburărilor Mintale, manual după care se ghidează toţi medicii, informează Realitatea.net care citează The Telegraph.
„Mintea-n iad, fără a deznădăjdui” – recomandarea Mântuitorului Hristos împotriva depresiei
Una dintre cele mai mari epidemii ale secolului XXI este depresia. Potrivit unora, un american din zece suferă de una dintre formele de manifestare ale acestei maladii iar rata utilizării medicamentelor antidepresive în Statele Unite este la fel de îngrijorătoare. (Conform ultimelor statistici peste 125.000.000 oameni din întreaga lume suferă de depresie. În ultimii douăzeci de ani ritmul vânzării de medicamente antidepresive a crescut cu peste 40%. Afacere profitabilă pentru unii, dependenţă pentru alţii, lanţ vicios. Anual în lume se consumă aproximativ 10.000 de tone de tranchilizante pentru ameliorarea stărilor depresive. http://www.doxologia.ro/terapie-pentru-suflet/depresia-strigatul-mut-al-sufletului)Chiar şi pe timp de criză, americanii duc în toate privințele o viață mai bună decât majoritatea țărilor la nivel global iar dacă ar fi să privim la traiul creștinilor din Orientul Mijlociu vom conștientiza binecuvântarea de care ne bucurăm zilnic. Majoritatea dintre noi avem o slujbă, o casă, o mașină sau chiar două, mâncare pe săturate, educație, șanse egale, libertate religioasă, și asta ca să dau doar câteva exemple. Practic nu ar mai fi altceva la care să tânjim, însă, una din zece persoane caută ceva, un lucru atât de important încât nu se poate descurca de una singură fără acesta. Așadar, este nevoie să ne punem următoarea întrebare: de ce sunt deprimați americanii? Ce lipsește în abundența care ne înconjoară?
Un scurt răspuns este: ne lipsește Dumnezeu. Am putea crede că ne lipsește altceva, ne putem justifica depresia imaginându-ne alte nevoi, dar în cele din urmă, ne vom da seama că simțim lipsa Lui. Cu toţii am fost creaţi cu un scop: unirea cu El în veșnicie. Dacă pierdem din vedere acest lucru, pierdem totul, năzuim spre ceva pe care nu conștientizăm că l-am pierdut. Totul se reduce la cine suntem, ce facem aici și unde mergem.
Aflat în centrul unei revoluții informatice, al rețelelor de internet și în mijlocul unei expansiuni tehnologice, omul tânjește încă spre aceleași lucruri fundamentale: scop şi direcție. Societatea secularizată nu oferă niciuna dintre cele două. Scopul oferit de ea este unul temporar, care se sfârșește la finele vieţii pământești, iar indicaţiile pe care le primim se contrazic până la nivelul în care ajung să se anuleze reciproc. Astfel, omul devine confuz, pierdut și ajunge în pragul disperării. Este însetat, însă nu există o fântână a vieții, este înfometata nu are hrană pentru suflet, este singur și nu are pe nimeni lângă el.
Și ce e de făcut? Într-un interviu pe care l-am citit recent, vrednicul de pomenire arhimandritul Sofronie Saharov, fiind la vremea aceea tânăr călugăr, a fost întrebat de un preot aflat la dânsul: Părinte Sofronie, cum ne vom mântui? Părintele Sofronie i-a pregătit o ceaşcă de ceai şi atunci când i-a oferit-o, a zis: Stai pe marginea abisului disperării, şi când simţi că nu mai poţi, fă o pauză și bea o ceașcă de ceai. Bineînțeles, acest răspuns cam neobișnuit l-a nedumerit pe tânărul preot. Astfel, a mers la Sfântul Siluan Athonitul, care locuia nu departe de acolo, și i-a povestit totul, cerându-i îndrumare. Pe scurt, a doua zi, Sfântul Siluan a venit la chilia Părintelui Sofronie și cei doi au început o discuție despre mântuire. Rodul minunat al conversației purtate a fost o frază de neuitat pe care aș vrea să o citez ca răspuns la discuția noastră de astăzi despre depresie: „Ţineţi-vă mintea în iad, şi nu deznădăjduiți. (Nota red.: conform biografiei Sf. Siluan, pe când acesta se lupa de mult timp cu demonul deznădejdii, aflându-se la capătul răbdării, i s-a arătat însuși Mântuitorul Iisus Hristos, care i-a dat leacul potrivit: Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui! –sursa: Sf. Sliuan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Ed. Sophia)
Ne ținem mintea în iad atunci când ne asumăm în mod conștient chinul de a trăi într-o lume decăzută, când învățăm din această agonie trecătoare cum să evităm chinul și mai mare de a trăi o eternitate fără Hristos. Însă, există în toate acestea și un strop de speranță, întrucât Hristos Însuși a pătimit pentru ele și ne-a deschis calea pentru a ne depăși durerea, de a depăși moartea. Hristos este Izvorul dătător de viață, Pâinea eternității și singurul Om de care avem nevoie. Astfel, noi creștinii, trebuie să ne ținem mintea în iad și să nu cădem în deznădejde, ci să Îl slăvim pe Domnul cu tărie pentru toate, fie durere sau speranță, pentru Mântuitorul nostru, Singurul care ne poate îndepărta din pragul disperării și să ne dea o nouă viață prin El. În El să ne punem speranța și către El să tindem.
Sursa: http://poruncaiubirii.agaton.ro