Noi, creştinii ortodocși, preamărim Naşterea Fiului lui Dumnezeu prin colindele străbune, pe care le-am moştenit de la moşii şi strămoşii noştri. Ele revarsă asupra tuturor celor care le cântă şi le ascultă lumina cunoştinţei de Dumnezeu, întăresc credința ortodoxă, aduc pace şi bucurie dumnezeiască. Colindele sunt punţi între generaţiile trecutului şi ale prezentului şi exprimă legătura noastră cu Hristos prin mărturia Sfinţilor Apostoli, fapt exprimat foarte frumos prin cuvintele: „Azi cu strămoşii cânt în cor colindul sfânt şi bun”.
Cu siguranță, „a colinda” este un termen potrivit pentru a desemna misiunea Sfinților Apostoli. Un termen care nu poate fi tradus în limbile moderne. De ce oare? Pentru că „a colinda” înseamnă mai mult decât a vesti Evanghelia. Înseamnă bucurie și jertfă, adăugate misiunii creștine! Când bați la poarta cuiva, nu vestești doar că Hristos S-a născut acum 2000 de ani, ci te rogi cântând – ca bucuria adusă de Smeritul Prunc din iesle să se sălășluiască în acea casă. Deci, colindatul este cale de rugăciune și de comuniune în Hristos Cel născut în ieslea Betleemului. (Nicolae Pintilie)
Și anul acesta glasurile copiilor au adus vestea cea bună a Naşterii Domnului Iisus Hristos la Mănăstirea „Sf. M. Mc. Gheorghe”. Copiii au participat la activitățile pregătite de dna preoteasă Uliana Ionașcă și au cân­tat colinde tradiționale.
Aceste activități au devenit o tradiție care se extinde pe tot parcursul anului și prin alte activități, care au ca scop să îi ajute pe cei mici să cunoască adevăratul sens al vieții, având ca principal reper îndemnurile Evangheliei.

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște, iar pământul peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu  Cel  mai  înainte  de  veci”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.