Cei care vor să afle viitorul, sau diferite lucruri ascunse, să ştie că doar Dumnezeu le cunoaşte pe cele tainice, şi doar El le prezice pe cele viitoare. Îngerii şi oamenii cunosc oarecum lucrurile ascunse, dar nu de la ei, ci din descoperirea lui Dumnezeu. Vracii şi demonii, pentru că sunt întunecaţi şi nu au iluminare de la Dumnezeu, nu pot să cunoască nimic ascuns, nici ce urmează să se întâmple fiecărui om, pentru că omul e propriul său stăpân. Dacă doreşte, se abate spre bine, dacă nu voieşte binele, se înclină spre rău. Deci, evoluţia şi sfârşitul său sunt necunoscute. De aceea şi Dumnezeu râde de Babilon, ai cărui locuitori credeau în astrologi şi în demoni, şi le zice: Să iasă la iveală şi să te izbăvească aceia care măsoară cerul şi iscodesc stelele, care la fiecare lună nouă spun ceea ce se va întâmpla! (Isaia 47, 13).
Desigur că demonii preştiu multe, dar pe cele din afară şi fireşti, trăgând concluzii despre întâmplări din legile firii, aşa cum fac de altfel oamenii de ştiinţă şi cei înţelepţi. Cele care se află însă în străfundurile inimii omului, şi ţin de voinţa lui, doar Dumnezeu le preştie cu exactitate. Aceia trag câteva concluzii, din mişcările trupului şi din purtarea exterioară a omului. Astfel, şi câte par să le ştie dinainte, le cunosc întunecat, neclar şi strâmb. (Sfântul Nicodim Aghioritul)
Glasul Sfinţilor Părinţi, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 252-253