Darul lui Dumnezeu și cunoașterea Lui nu sunt motiv de tulburare și de ridicarea vocii, căci acolo unde sălășluiesc Duhul, iubirea și smerenia, acolo domnește pacea. Iată semnul venirii Duhului: cel adumbrit de El e desăvârșit în acestea. Gândirea care simte pe Dumnezeu n-are limbă pentru a vorbi; ea sălășluiește în inimă într-o adâncă pace. Într-un asemenea om nu se aprinde nici un zel, nici o mișcare de sfadă sau stârnire de furie; nu e pus în mișcare nici pentru credință, nici de dorința de ceva anume, nici chiar de dorința de a face ceea ce e de dorit, ci sufletul său sălășluiește într-o mare și nespusă pace și într-o mare liniștire. Căci cei care nu se cunosc pe ei înșiși se pun în mișcare împotriva celor neștiutori spre îndreptarea lor.