Dacă averile te-ar putea însoţi şi în veacul viitor, nici aşa nu ţi-ar fi de prea mare folos, căci vor fi întunecate din pricina răsplăţilor ce se vor da acolo; iar dacă e vorba să rămână aici, pe pământ, ce câştig ai avea dacă nu le înstrăinezi (dăruieşti)?
Într-adevăr, cel ce cheltuieşte averile sale în chip nesocotit, e vrednic de plâns, fiind asemenea celui care se străpunge pe sine cu sabia pe care o avea să se apere de vrăjmaşi.
Pe când cel ce întrebuinţează înţelept şi potrivit judecăţii drepte cele ce-i prisosesc, se dovedeşte bun chivernisitor al celor dăruite de Dumnezeu, că neagonisind numai pentru desfătarea lui, merită să fie lăudat şi iubit pentru dragostea frăţească şi prietenia lui adevărată.
.
Sfântul Vasile cel Mare – Despre iubirea aproapelui în rev. Glasul Bisericii, Anul XX (1961), Nr.1-2, p.58