„Prin tăierea împrejur, oamenii deveneau buni israeliteni, adică poporul ales al lui Dumnezeu. Însă prin Botez și prin viața în Hristos, oamenii devin copii ai lui Dumnezeu, dobândesc înfierea după har și biruiesc moartea. Așadar, tăierea împrejur a lui Hristos a deschis calea spre tăierea împrejur a inimii noastre. O viață ascetică, petrecută aproape de sfintele Taine, ne face mădulare ale Trupului lui Hristos. Prin urmare, smerirea lui Hristos devine pricina a ridicării noastre.” (IPS Ierótheos Vlachos)
Sărbătoarea Tăierii împrejur a adunat în rugăciune obștea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți să participe la Sfânta Liturghie. În această zi prăznuim unul dintre marile praznice împărătești, care Îl are în centrul său pe Împăratul și Domnul nostru, Mântuitorul lumii, Iisus Hristos.
Din Sinaxarul acestei zile aflăm: „Domnul a primit tăierea împrejur, ca să înlăture rânduiala Legii Vechi și să pună în loc tăierea împrejur cea după Duh nefăcută de mână. Pentru aceasta, după opt zile de la naşterea Lui cea sfântă din Fecioară, a binevoit să fie adus de Maica Sa şi de Iosif, în locul unde, după obicei, iudeii se tăiau împrejur. Şi a fost tăiat împrejur; şi I s-a dat numele Iisus, nume adus din cer de îngerul Gavriil, mai înainte de zămislirea Lui în pântecele Fecioarei. Căci Domnul, după cum ne-a cinstit pe noi, luând trup omenesc, întru totul asemenea nouă, afară de păcat, tot așa a binevoit să primească și tăierea împrejur.”
„Practica tăierii împrejur din Vechiul Testament nu urmărea doar curăţia omului, ci avea și un profund conţinut teologic şi o importanţă esenţială. Şi în acest punct se deosebeşte de tăierea împrejur care se făcea şi altor neamuri. (…) Tăierea împrejur era semnul recunoaşterii cuiva că aparţine poporului lui Dumnezeu, „încât poporul ales este însemnat”. Potrivit exegeţilor, tăierea împrejur prin ea însăşi nu era un legământ, ci semnul înţelegerii şi al legământului. Tăierea împrejur era o preînchipuire a Botezului care avea să se dea la vremea potrivită, prin întruparea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că în realitate Botezul este tăierea împrejur a inimii,” ne spune IPS Hierotheos Vlachos.
Pentru noi, adevărata „tăiere împrejur” este Taina Sfântului Botez. Prin aceasta, primim tăierea împrejur duhovnicească, devenind altoiți în Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, „dacă tăierea împrejur după trup îi despărțea pe israeliteni de neamuri, cu atât mai mult această despărțire are loc prin Sfântul Botez, care îi deosebește pe credincioși de necredincioși. Astfel, cei care s-au botezat și își reînnoiesc harul primit la Botez sunt numiți credincioși”. Trăim acest adevăr prin renunțarea la patimi și lupta cu păcatele, pentru a putea renaște în Hristos.
Tăierea împrejur în înțeles duhovnicesc a trăit-o și unul dintre marii Sfinți ai Bisericii noastre, Sfântul Vasile cel Mare, pe care îl cinstim în această zi. Sfântul Vasile spunea: „Lucru cel mai de vârf al Scripturii se află în cuvintele: „Vrei să fii desăvârșit?” Restul e istorie, sfaturi, tactici, îndemnuri, legi.” Ar fi minunat ca și scopul vieții noastre să devină desăvârșirea în Dumnezeu Cel desăvârşit.