Eu cer de la Dumnezeu:
1. Un bun care există, nu unul doar închipuit, visat, care trăiește doar în imaginația mea, iar toate câte sunt au primit ființarea lor de la Dumnezeu, căci fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut (In 1, 3), și, prin urmare, nimic din ceea ce există nu există fără El. Toate ori au primit de la El ființarea, ori se fac cu voia sau cu îngaduința Lui și prin mijlocirea puterilor și capacităților date de El făpturilor. În tot ce există, Domnul e Stăpân cu drepturi depline. Pe lângă asta, El cheamă la ființă cele ce încă nu sunt (Rom. 4, 17); așadar, chiar dacă aș cere ceva care nu există, El ar putea să facă și să-mi dea lucrul acela.
2. Ceea ce se poate, iar pentru Dumnezeu este cu putință și ceea ce pentru noi nu este cu putință. Așadar, nici în această privință nu există piedici, fiindcă Dumnezeu poate să facă pentru mine până și ceea ce după mintea mea e cu neputință. Ca să ai în timpul rugăciunii credința neclintită că vei primi de la Domnul orice bun duhovnicesc, să crezi că tu, unindu-te prin rugăciune cu Domnul, devii un duh cu Domnul (I Cor. 6, 17), iar Dumnezeu este Atotbun, Atotputernic, Preaînțelept, este Atotdesăvârșita Desăvârșire. Așadar, și tu, în măsura în care le poți primi, în măsura credinței și iubirii tale, te faci părtaș al desăvârșirilor Lui dumnezeiești. Să nu crezi că ceva e cu neputință atunci când sufletul tău este unit cu Dumnezeu, fiindcă la Dumnezeu toate sunt cu putință (Mc. 10,27).
Sfântul Vasile al Kinesmei, Evanghelia pentru omul modern, vol 1, Editura Sophia