Bătrânul Porfirie povăţuia să ne adresăm unul altuia cu blândeţe, fără prea multă asprime, şi dădea următorul exemplu:
Dacă trebuie să spuneţi cuiva că minte, nu folosiţi exact aceste vorbe, că se va simţi jignit şi va riposta; spuneţi-i doar că nu este exact.
Cea mai eficientă armă a mântuirii noastre este îngăduinţa. Mila care ne vine de la Dumnezeu trebuie întoarsă în dar spre semenii noştri.
‒ Trebuie să fac tot timpul milostenii, Părinte? Adică să-i ajut material pe semenii mei care sunt în nevoie? Vă întreb deoarece, după cum ştiţi, nu stau chiar strălucit din punct de vedere material.
‒ Când poţi, fă-o şi pe asta. Dar ajută-i mai cu seamă vorbindu-le, ascultându-i când simt nevoia să vorbească despre problemele şi durerile lor şi fiindu-le alături, aşa încât să nu se mai simtă singuri.
Într-o zi, fiind eu foarte mâhnit că anumiţi oameni nu răspunseseră iubirii mele, Bătrânul mi-a spus:
‒ Astăzi, oamenii cer să fie iubiţi şi de aceea eşuează. Corect este să nu-ţi pese dacă ei te iubesc, atâta timp cât tu Îl iubeşti pe Hristos şi pe ei. Doar aşa se îmbogăţeşte sufletul.
.
Părintele Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 30-31