Dacă ne vom gândi la prăbușirea lui Lucifer și la căderea primului om, vom vedea că ceea ce l-a prăbușit pe satana și l-a izgonit pe Adam din Rai a fost voia lor proprie, neascultarea lor de Dumnezeu. Și atunci, pentru a ne urca acolo de unde au căzut îngerii răzvrătiți și, după ei, primii oameni, trebuie să renunțăm cu desăvârșire la voia noastră dezordonată și păcătoasă. Noi zicem în rugăciune: „Facă-se voia Ta, precum în Cer, așa și pe pământ”. Dar pentru ca să putem face acest lucru, trebuie să anulăm în așa măsură voia noastră proprie, încât, de ni se va porunci – asemenea ucenicului din Pateric – să plantăm varza cu rădăcina în sus, s-o facem fără nicio ezitare. Aceasta este culmea tăierii voinței și părerii noastre personale.
Iar această tăiere a voii și a părerii noastre are un tâlc adânc, fiindcă numai așa putem tăia vlăstarele păcătoase ale voinței noastre decăzute pentru a da libertate pomului nostru sufletesc să se dezvolte în voia lui Dumnezeu și să aducă toate roadele Duhului. Și dimpotrivă, de nu le vom tăia, atunci toată seva ființei noastre se va irosi în zadar, hrănind vlăstare netrebnice, iar noi, pe lângă faptul că nu vom da niciun rod, ne vom răzvrăti mereu atât împotriva lui Dumnezeu cât și împotriva oamenilor, socotind că părerile și voile noastre sunt mai bune decât ale lui Dumnezeu și ale oamenilor. De aici pornesc toate ereziile și rebeliunile din Cer și de pe pământ.
Arhimandritul Paulin Lecca, Adevăr și Pace, Tratat teologic, Editura Bizantină, 2003