Întrebare: Putem să-L mâhnim pe Dumnezeu?
Răspuns: Bineînțeles că putem. Chiar de la începutul Bibliei, Dumnezeu spune: „Duhul Meu nu va rămâne în ei pentru că sunt numai trup” (Fac. 6:3), iar Sfântul Pavel spune, „Să nu întristați Duhul Sfânt” (vezi Efes. 4:30). Nu acceptăm antropomorfismul în felul cum Îl înțelegem pe Dumnezeu, însă există o anumită analogie. Lui Dumnezeu Îi este bineplăcut atunci când suntem smeriți și săvârșim dreptate, și Se mâhnește atunci când păcătuim. Hristos a arătat astfel de simțăminte cât a trăit în trup printre noi. Sfântul Sofronie spunea că Domnul arareori S-a bucurat cât a fost în lume. Întotdeauna era întrista pentru lume.
Întrebare: Cum se împacă faptul că Îl putem mâhni cu dragostea Lui nemărginită?
Răspuns: Firea Lui este milostivire și mângâiere, așa încât dragostea Sa precumpănește întotdeauna. L-am alungat pe Sfântul Duh din noi prin păcat, ne-am făcut robi patimilor, și totuși El nu ne-a părăsit. A făcut totul ca să ne aducă înapoi la Sine, fără a ne înfricoșa. S-a făcut Om ca să-Și ascundă dumnezeirea în firea omenească și ca să Se apropie de noi, să vorbească cu noi și să arunce în noi „cârligul” cuvântului Său, al dragostei Sale. Și atunci când vedem că pe toate le-a făcut din dragostea Sa nemărginită, când Îl vedem întinzându-Și mâinile pe Cruce, ajungem la un simțământ al cinstirii și suntem atrași către El. „Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine” (Ioan 12:32).
Arhim. Zaharia Zaharou