“Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău.” (In. 17, 9-11) Vedeți cu câtă gingășie Se roagă El pentru ucenicii Săi! Nici macar mama nu s-ar ruga astfel pentru copiii ei. Domnul îi lasă pe ei ca pe miei în mijlocul lupilor. Dacă nu ar veghea asupra lor ochiul părintesc cel din Cer, ar fi cu toții sfârtecați de lupi. “Păzește-i în numele Tau” – ca Părinte, ca Tată. Fii tata lor, așa cum ești Tu pentru Mine și, în iubirea Ta părinteasă, păzește-i și apăra-i de lupii cei răi, și îndrumă-i să “fie unul, așa cum Noi suntem Unul”. (…) Această rugăciune este pentru noi toți, gândiți-vă cum Domnul Iisus, chiar înainte de moartea Sa, cu două mii de ani în urmă, S-a gândit la voi și S-a rugat lui Dumnezeu pentru voi! (Sfântul Nicolae Velimirovici)
În Duminica a VII-a după Înviere, a Sfinților Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, obștea monahală și credincioșii prezenți la Mănăstirea Suruceni au participat la Sfânta Liturghie oficiată de slujitorii mănăstirii. Pericopa evanghelică a acestei Duminici (Ioan 17, 1-13) ne prezintă rugăciunea sau cuvântul-testament al Mântuitorului, pe care a rostit-o înaintea pătimirii Sale. Rugăciunea aceasta este numită și Rugăciunea arhierească a Mântuitorului Hristos. Cuvintele ei ar trebui să reprezinte pentru noi hrana duhovnicească întru înțelegerea și cunoașterea credinței, pentru ca lucrarea și rugăciunea noastră să ne ducă la „unitatea credinței” și „împărtășirea Sfântului Duh”. În același timp, Duminica aceasta face pomenirea celor 318 Sfinți Părinți de la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, care au restabilit adevărul credinței celei mântuitoare în Persoana lui Iisus Hristos.
Provocarea pe care ne-o lansează Mântuitorul prin cuvintele rugăciunii Sale nu face altceva decât să ne îndemne a ne ruga unii pentru alții. Pentru aceasta ne-a lăsat și Sfânta Liturghie, pentru ca în această atmosferă creștinii să exerseze unitatea credinței și dragostei, după unitatea Sfintei Treimi. „Nu putem fi Biserică vie, unită, dacă nu suntem uniţi în cuget, în gând, în credinţă, unii cu alţii. De aceea nu ne împărtăşim până nu zicem Crezul toţi, că acesta ne uneşte într-un cuget, toţi mărturisim acelaşi adevăr, Un Domn, o credinţă, un botez, toţi îl mărturisim şi de-abia apoi ne împărtăşim din acelaşi Potir. Pentru această unire S-a rugat Dumnezeu acolo, pentru această dragoste între noi, nedespărţire, neseparare dureroasă a noastră,” menționează părintele Ciprian Negreanu.
În Grădina Ghetsimani Mântuitorul s-a rugat pentru noi toţi, toți acei care vom dori să-L urmăm. În vreme ce oamenii Îi pregăteau paharul suferinței, sudorii și sângelui, El S-a rugat ca Tatăl Său să le dea oamenilor viața veșnică. S-a rugat pentru unitatea noastră, pentru unitatea noastră cu El și unitatea cu Dumnezeu-Tatăl. Despre această unitate și dragoste în Hristos, Sfântul Sofronie Saharov ne spune: „Hristos este Dumnezeul infinit. El n-a fost răstignit numai pentru credincioşi, ci pentru oamenii de la Adam până la ultimul om născut din femeie. A urma pe Hristos înseamnă a suferi pentru a vindeca și a mântui întreaga umanitate. Nu există cale de mijloc. A iubi pe aproapele nostru ca pe noi înșine, a trăi pentru poruncile lui Hristos ne va conduce în Grădina Ghetsimani, unde Hristos se va ruga pentru lumea întreagă. Iubeşte pe aproapele că pe ține însuți. Mi-a fost dat să înțeleg această poruncă sub forma unui arbore, cosmic, gigantic, a cărui rădăcină este Adam. Eu nu sunt decât o frunzuliţă pe una din ramurile acestui arbore. Dar acest arbore nu-mi este străin, este temelia mea. Îi aparţin. A te ruga pentru lumea întreagă, înseamnă a te ruga pentru acest arbore în totalitatea lui, cu miliardele sale de frunze.”
Chemarea acestei Duminici este de a rămâne uniți în rugăciune și în credință, să fim cu toții una în slăvirea Tatălui și Fiului, și Sfântului Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită. „Pentru ca să se stingă dintre noi toate dezbinările şi să se sădească pretutindenea dreapta credinţă şi buna cinstire şi să întoarcă la cunoştinţa adevărului pe toţi cei depărtaţi de la credinţa cea dreaptă şi să-i unească cu Sfânta Sa Biserică sobornicească şi apostolească, Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește!”