În mijlocul Sfintei Liturghii cântăm: Pre Tine Te lăudăm, pre Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru. Folosim trei verbe pentru a da mulţumire şi numai unul pentru a aduce cereri înaintea lui Dumnezeu. Liturghia se mai numeşte şi Euharistie pentru că, în cadrul Liturghiei, aducem mulţumită lui Dumnezeu pentru toate, căci El pe toate le-a făcut pentru noi. În fapt, Dumnezeu a făcut totul pentru noi. Tot ce mai rămâne să-l facă este să ne dăruiască la Înviere trupurile întru nestricăciune, ceea ce se va întâmpla în acea slăvită zi a Celei de a Doua Veniri a Domnului nostru Iisus Hristos.
Liturghia este un act de aducere de mulţumită lui Dumnezeu şi, sigur, noi aducem mulţumită lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui către noi. În Liturghie Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru acea Jertfă nespusă prin care El ne-a răscumpărat pe noi din robia păcatului şi a morţii. Atunci când Dumnezeu ne deschide ochii inimii, nu are sfârşit aducerea noastră de mulţumită lui Dumnezeu; Îi mulţumim pentru toate lucrurile, pentru toate binefacerile Lui către noi, ştiute şi neştiute nouă. Îi mulţumim pentru fiecare răsuflare de aer pe care o primim de la El şi, cu cât Îi mulţumim mai mult, cu atât El revarsă mai multe daruri asupra noastră. Şi nu putem să primim mai multe de la El până când nu-I mulţumim îndeajuns pentru cele pe care deja le-am primit.
Şi, aşa cum cerem iertare lui Dumnezeu nu numai pentru păcatele ştiute nouă, ci şi pentru cele pe care nu ni le cunoaştem, tot aşa aducem mulţumită lui Dumnezeu şi pentru binefacerile Lui către noi, pentru cele pe care le ştim şi de care suntem conştienţi, şi pentru cele pe care nu le ştim, căci nu ne dăm seama de ele.
Iar pocăinţa desăvârşită pe care ne-o arată sfinţii este aceea prin care ei se pocăiesc nu numai de păcatele lor, ci de păcatele întregii lumi. Deci, tot aşa, atunci când Îi mulţumim lui Dumnezeu, Îi mulţumim nu numai pentru binefacerile pe care ni le-a făcut nouă, ci mulţumim pentru binefacerile pe care le-a revărsat asupra a tot sufletul de pe faţa pământului. De aceea, în mijlocul Sfintei Liturghiei, Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate şi îi menţionăm pe toţi sfinţii şi Îi mulţumim Lui pentru toate binefacerile şi darurile pe care le-a oferit sfinţilor Lui şi prin sfinţii Lui şi în această mulţumită culminăm cu: Mai ales pentru Preasfânta Preacurata Maica Sa.
03-liturghie-catedrala-13noiembrieŞi, atunci când Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-a revărsat în sfinţii Săi şi, mai cu seamă, asupra Preasfintei Sale Maici, devenim părtaşi acestor daruri. Prin acest fel de mulţumire, intrăm în părtăşie cu darurile Sfântului Duh, care le sunt dăruite tuturor sfinţilor. Şi în aceasta constă măreţia Liturghiei, fiindcă în Liturghie intrăm în părtăşia darurilor tuturor sfinţilor. Şi, deşi suntem săraci, devenim bogaţi prin darurile tuturor sfinţilor. Iată de ce, după fiecare Liturghie, ieşim bucuroşi, renăscuţi, pentru că ne-am umplut de harul tuturor sfinţilor.
Dumnezeu ştia că nimeni nu poate să cuprindă plinătatea darurilor Lui către om. De aceea a desăvârşit în istorie un trup, un trup care este Biserica Sa, căruia i-a dăruit toate darurile Harului Său. Pentru noi este de ajuns ca prin mica noastră pocăinţă să lucrăm micul nostru dar, prin care ne legăm la acest trup care este Biserica şi care conţine toate celelalte daruri. Şi această lucrare a noastră mică ne va face părtaşi darurilor tuturor sfinţilor din cer şi tuturor aleşilor Săi de pe pământ. Iată de ce e o aşa de mare binecuvântare să fim membri ai Bisericii lui Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola către Efeseni că nu putem înţelege deplina şi desăvârşita dragoste a lui Dumnezeu decât atunci când ne aflăm în părtăşie cu toţi sfinţii. Deci nu ne mântuim prin virtuţile noastre, prin meritele noastre, ci ne mântuim prin darurile lui Dumnezeu şi prin mijlocirile tuturor sfinţilor. Şi aceasta atâta timp cât rămânem oameni care aducem mulţumită lui Dumnezeu. Şi toate realizările sfinţilor nu sunt decât rodul darului lui Dumnezeu către ei. Iar Dumnezeu i-a dăruit pe sfinţi în măsura în care aceştia au primit cu recunoştinţă darul Lui. 70336_sfanta-liturghie-epiclezaŞi numai acele lucruri pentru care aducem mulţumită lui Dumnezeu că ni le-a dăruit devin ale noastre cu adevărat.
Aducerea de mulţumită e un lucru mare, care trebuie învăţat tot timpul şi trebuie pus în practică tot timpul. O să vă mai spun un cuvânt şi închei, căci este un lucru de mare importanţă: oamenii care-I mulţumesc continuu lui Dumnezeu nu suferă niciodată de depresie. Pentru că, aducând mulţumită lui Dumnezeu, toate umorile trupului nostru se preschimbă şi trăim în bucurie şi în mulţumită. Şi de aceea sfinţii care gustau din acest har pe care-l împărtăşeşte Dumnezeu celor care-I aduc mulţumită continuau să aducă mulţumită lui Dumnezeu şi atunci când erau în suferinţă şi în boală. Şi harul pe care-l primeau pentru că erau mulţumitori creştea în ei încât biruiau moartea.
Noi, ortodocşii, suntem binecuvântaţi de Dumnezeu să avem Sfânta Liturghie şi, în cadrul ei, să putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să facem un schimb de viaţă cu Dumnezeu. Este un schimb inegal de vieţi, căci Dumnezeu este minunat în bunătatea Sa; noi Îi oferim viaţa noastră mică, stricăcioasă, mărginită, atunci când spunem Ale tale dintru ale Tale, iar El este bucuros să-Şi pună propria Sa viaţă nemărginită şi veşnică, spunând Sfintele sfinţilor. Deci, cu cât investim mai mult în acest schimb de viaţă care se petrece în timpul Liturghiei, cu atât câştigăm mai mult. Nu-I putem mulţumi îndeajuns lui Dumnezeu, dar, chiar aşa cum suntem, aducem slavă numelui Lui, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Arhim. Zaharia Zaharou