Arhim. Zaharia: Fără Domnul nu putem face nimic, așa că nu este cale mai sigură și mai roditoare decât a ne alipi întotdeauna strâns de Domnul și a-L avea Însoțitor pe cale și împreună-lucrător cu noi la truda noastră pentru mântuire.
Îi înfățișăm tot ce trăim: dacă este bucurie, o aducem înaintea Lui mulțumindu-I și slăvindu-L; dacă este tristețe, ne revărsăm inima înaintea Lui, cerșindu-I ajutorul şi mângâierea; dacă avem o sarcină anevoioasă de îndeplinit, ne bizuim pe ajutorul Său. Atunci când suferim reacția noastră firească este să ne plângem de milă și să ne văităm.
Nu este ușor a preschimba această reacție firească în ceva bun. Atunci când viețuim sub stăpânirea păcatului, devenim egoiști și capabili de a săvârși orice păcat pentru a supraviețui în această lume. Orice faptă, dacă nu este săvârșită din credință, este păcat, în schimb, când prin credință ne predăm voii lui Dumnezeu, totul se schimbă.
Uneori putem suferi de o boală gravă sau chiar terminală. Ne rugăm lui Dumnezeu și s-ar putea să nu primim tămăduire, însă primim har și mângâiere, care ne ajută să ne ridicăm mai presus de suferința noastră. Îi mulțumim Domnului pentru cinstea pe care ne-a dat-o de a răbda suferință și a ne face astfel asemenea duhului Său. Chiar și atunci când suferința este pricinuită de propriile noastre păcate și greșeli, putem să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că este îndelung răbdător cu păcatele noastre și așteaptă cu răbdare deplina noastră schimbare, încât voia Sa să precumpănească în viața noastră.
Arhim. Zaharia Zaharou