În piață mergem să cumpărăm diverse și, de multe ori, gustăm înainte de a cumpăra. Vânzătorul nu ne împiedică, ci chiar ne îndeamnă să gustăm, pentru a ne întări dorința de a cumpăra. La fel se întâmplă și în cele duhovnicești: nimic nu vine dintr-odată, în plinătate. Dumnezeu ne oferă posibilitatea să gustăm, să încercăm, nu doar pentru că totul se desfășoară treptat, ci și pentru a arăta bunăvoința Sa și pentru a ne întări dorința de a-L căuta.
Așa cum vânzătorul cunoaște intenția clientului și îl încurajează să guste pentru a-l determina să cumpere, tot astfel Dumnezeu nu ne dă totul dintr-o dată, ci puțin câte puțin, păstrând plinătatea pentru viața viitoare și oferindu-ne atât cât să ne stimuleze și să ne cheme mai departe.
Din păcate, omul, prins în păcat și în grijile lumești, chiar dacă are uneori parte de pregustări duhovnicești, nu se desprinde ușor de viața pământească și egoistă. Există oameni care au gustat bucuria și dulceața harului, știu că este ceva cu totul diferit, dar nu reușesc să părăsească viața păcătoasă. Nu doar pentru că păcatul îi stăpânește, ci și pentru că, uneori, li se pare că păcatul îi satisface mai mult. Și păcatul are „dulceața” lui, iar omul ajunge să se atașeze de el. De aceea, Hristos oferă pregustarea pentru a mișca și a trezi sufletul.
Acesta este punctul delicat. Binecuvântat este sufletul care primește o pregustare și răspunde imediat, alergând către Hristos pentru a trăi din nou acea bucurie duhovnicească. Dacă însă omul neglijează, dacă se face că nu a înțeles și nu lucrează mai departe, pierde această ocazie. Hristos nu doar ne învață, ci ne oferă și gustul real al celor cerești, iar nepăsarea poate închide această cale.
Binecuvântat este sufletul care pune în valoare îngăduința și dragostea lui Dumnezeu, primite nu teoretic, ci în mod real. Cu cât omul răspunde mai bine la ceea ce Dumnezeu îi oferă, chiar dacă i se pare puțin, cu atât mai mult Dumnezeu îl acoperă cu harul Său și îi deschide noi căi, oferindu-i alte și alte pregustări. Calitativ, pregustarea rămâne aceeași, dar cantitativ ea crește, devenind din ce în ce mai bogată.
22.04.2000 – Sâmbăta lui Lazăr
(din: Arhim. Simeon Kraiopoulos, „În pustiul lumii”, Editura Bizantină, 2014)